….nici un titlu….

„Când eram mic… voiam să mă fac Dumnezeu. Dar nu realizam cât de greu este să iubeşti şi să fii întotdeauna singur.
Numai singurătatea îţi poate aduce profund împlinirea.
Lumânarea îmi rămâne cel mai fidel dintre cititori.
Un pahar face cât mai multe guri de femeie.
Am învăţat să iau totul […]”
Am luat acest citat si m-am gandit sa-l analizez un pic….poate fac astapt ca ma simt si eu oarecum sg….raportat la mine eu cred ca Dumnezeu nu e singur este inconjurat de ingeri iar in privinta ca ne iubeste sunt intru totul de acord cu el…da Dumnezeu ne iubesti chiar de noi ii gresim mult…si ne primeste in casa lui chiar de noi cand ne merge bine uitam drumul spre el…..si e acolo..chiar d enu-l vezi iii simti prezenta….
Singuratea…azi am descoperit (defapt azi am concluzionat ) cat de mult urasc eu singuratatea asta stupid..am ajuns sa depind de oamenii din jurul meu..oameni pe care fara sa vreau ii supar…singuratatea…pana si cuv singuratate pare asa aparte..gadeste-te sa fi o viata singur…numai gandul asta ma inspaimanta….si o zi sa fi sg tot e urat….intr-o camera goala ..dar intr-o casa….dar te gandesti ca n-ai de ales o data si odata tot ai sa fi sg….singuratatea e o stare de nesiguranta….te macina gandul ca nu ai cu cine sta cu cine vb….de cine rade sau pt cine plange…si te chiunii…cand esti sg pt cine sa te pregatesti..pt cine sa te dai cu parfum…pt cine te aranjezi…dc sa fi vesel..pt cine sa radiezi de fericire..pt cine simti iubire….si ajungi s ate intrebi la ce’s bune toate atatea sentimente..cand tu efectiv esti singur…..
Eu n-as zice asta…dupa ce iei un pahar doua deja vrei o femeie ;))) nu tu alcoolul vrea;)))
..el a invatat sa ia tot….eu nu..am invatat sa fiu sincera..sa dau din ceea ce am..dar sa iau mai putin…ma refer la lucruri materiale..caci in sentimente sunt mai egoista..si uneori cam zgarcita..poate de asta de cele mai multe ori nush ce caut…prietenie sau iubire…(dar mai nou nu se lipeste nimic de mine)….
„Cea mai mare frumusete este cea invizibila pentru ochi, dar vizibila pentru inima.” (anonim)..si asa e azi mi-am dat seama ca fardurile nu te infrumuseteaza de cele mai multe ori te transforma…nu-ti imbogatesc decat fizicul…si atat ..sufletul e zugravit pe dinauntru nu pe din afara,…si viata te invata multe…
„Curajul inseamna a crede in tine si nimeni nu te poate invata lucrul acesta.” ( El Cordobes)
„Fiecare devine eroul propriei sale vieti. (Everyone is necessarily the hero of his own life story. „John Barth)
Curajul..pt mine insemana mult…desi inca nu mi-am infruntat toate temerile…am incredere ca va veni ziua in care nu ma voi mai teme decat de Dumnezeu….
„Tot ce spui, atât altora cât şi ţie, să fie adevărat – iată ceva ce nu poate fi întotdeauna sigur, deoarece poţi greşi; dar se poate şi trebuie întotdeauna să fii sigur că ceea ce spui e sincer pentru că de asta îţi poţi da seama imediat.” Immanuel Kant
„Iti trebuie memorie buna dupa ce ai mintit – Il faut bonne mémoire aprés qu’on a menti”

„Scurta e durerea, si vesnica-i bucuria.”

Cuvintele de mai sus reprezinta ultimul vers din tragedia Fecioara din Orleans a lui Schiller. Aceste cuvinte le rosteste, ca o concluzie, Ioana d’Arc in cea din urma clipa a vietii. Se citeaza spre a sublinia ca victoriile care sunt trainice se obtin cu sacrificii care sunt trecatoare.
“Nici un animal nu îşi pune întrebarea dacă viaţa lui are sau nu sens, pe când omul, o face! Este privilegiul său, acela că îi pasă ca viaţa sa să aibă sens!”

Reclame

Mesaj scris la 23:28

nush dc ma simt asa de goala si stii ce mi-ar placea? sa pot lasa urme tuturor, asta ma face s acred ca poate m-as simti mai plina….
deseori cand merg pe undeva las o mica parte din mine si asta ma face mereu sa ma intorc nu doar in acel loc ci si la experientele bune sau rele din acel moment…si asta fara voia mea ma lasa mai goala si mai pustie…
Ce folos sa hranesti amintirile cu iluzii? Sa nutresti in tine doar umbrele trecutului si sa-ti opresti pasi ce te duc spre prezent?….si…la sfarsit s anu vezi nici un rezultat…sa nu-ti umple nimeni visele…in noptile de ger sa fi lipsita de firbinteala unei dulci imbratisari…la ce folos sa rupi din tine farama cu farama cand la sfarsit din marea inima ce-o aveai sa mai ramana tot o farama……

URL=http://www.hotgraphics2u.com][IMG]http://www.hotgraphics2u.com/myspace-graphics/images/fairy/sad/broken03.jpg[/IMG][/URL]

poveste..(continuare)

„Au trecut zilele..am fost la inmormantare……cea mai urata inmormantare ..am smtit cavoul rece…fatza lui alba ..prea rece…cu el s-au ingropat si zilele mele fericite si copilaria mea toata…si frumusetea mea..si dorintele mele ..vise tot…pamantul era negru..si sufletul meu..am simtit cum el i-a tot …si el..nu zambea…nu zicea nimic..era un mort frumos ..un mire alb ..tacut..ce ma durea era faptul ca nu-i vedeam ochii sticlosi…si …de atunci am inceput sa iubesc negrul..am uitat sa ma rog..sa iubesc zilele calduroase…tot ce iubeam o data era trecut uitarii…pierdusem sirul lacrimilor..nici ele nu mi-l aduceau inapoi….mergeam prin parc de una sg….apoi nush…parca am uitat totul….m-am trezit intr-un pat de spital….nu realizam ce se intamplase….am privit camera de spital … m-am privit pe mine…aveam mainile bandajate…mai tarziu am realizat ca imi taiasem venele…dorinta de sinucidere zburase…nu-mi aduceam aminte mai nimic…nimeni nu-mi povestea nimic…am ajuns acasa ..camera nu-mi fusese niciodata mai straina…printre lucrurile de aruncat am gasit o poza cu mine si Octav….noaptea …visam frumos.si nu intelegeam cum de el nu vine sa ma vada…..asta pana intr-o seara cand mi-am amintit moartea lui…si dorinta mea de sinucidere….mi-am amintit cum mi-am taiat venele …simteam cum acel cutit imi strapunge mana…cum sangele mi se scurgea …parca totul se ducea……si ceatza din parcul acela….cum privirea mi se inchidea……si el se ducea..tot mai departe…tot mai departe de mine…
Am inceput sa merg iar la liceu… nu mai eram asa interesata de invatat…mergeam doar asa ca sa treaca timpul..si tot mi se parea ca trece greu …ascultam muzica mai mereu la mp3..mi se facea dor de el…incercam sa iau somnifere sa dorm mult sa-l pot visa mai mult…imi constuisem o lumea a mea …o lume in care el traia …si ma iubea..o lume in care ne plimbam tinandu-ne de mana…o lume in care ma imbratisa..ajunsesem sa urasc lumea reala..uram tot ce era vesel ..iubeam intunericul..negrul…. ploaia… nu ma ingrijeam… imi abandonasem prietenii…nu mai veneam la intrunirile noastre…niciodata nu-mi dadeam draperiile de la geam…mi se uscasera si florile in ghiveci….traiam dar defapt eram ca si moarta…..
Au mai trecut zile….luni ..nici numai stiu…agonizam…simteam mila celor din jur..auzeam prin liceu…..” Uita-te la ea ..ce fata buna a fost , ce-a ajuns sa fie..”….dar nu-mi pasa…vroaim sa traiesc asa…asta pana intr-o zi cand m-am intalnit cu Radu (prieten comun de-al meu si de-a lu Octav) nu ma vazuse demult..deabea aflase de moartea lui Octav…mi-a spus ca ii pare rau…ca nu-si poate imagina cum in inima unui om poate incapea atata iubire…si atunci parca am realizat ca s-a dus…si ca trebuie sa-l uit….ca el ma va iubii mereu..si ca orice as face el oricum are un loc in inima mea…
Sa-l uit …hm..am inceput sa strang de prin camera tot ce imi aducea aminte de el…sa-mi schimb muzica…n-am renuntat la negru…nici la lumea mea creata pt el….eram mai atenta la liceu….inca nu vb cu nimeni..in ore eram atenta..in pauze ma cufundam in muzica…devenisem o rocker’itza…….incepusem sa-mi pun cercei in buza..spanceana….sa ma dau cu negru pe la ochi…sa ma vopsesc in cap….eram de nerecunoscut….mama era socata..tata nu vb cu mine…toti asteptau sa-mi revin…dar de unde ..mergeam din ce in ce mai rau…avem niste prieteni cam la fel ca mine..poate chiar mai ciudati…(cred ca intr-un bar rau famat ii intalnisem)…ajungeam tarziu acasa incepusem sa fumez..eu cea care ura fumul de tigara.. acuma parca il veneram..ma uitam fascinata la el..incercam sa scot cat mai mult fum din tigara…si fumam mult…alcoolul pe care in detestam devenise cel mai bun prieten..chiar de nedespartit…sa numai zic ca eram dependenta de cafea…….

Am trait asa luni bune….nici numai stiu cate….nu simteam remuscari….asta pana cand mi-am creat o noua lume…o lume in care ma afundam mai mult….si anume lumea drogurilor…..aia era o lume perfecta…ce senzatii stupide….dansam cat vroiam..totul era distorsionat…imaginea lui aproape disparuse ….drogurile ma faceau sa uit si de mine…le veneram ….nu spun ca ma apucasem de furat….nu mai stiu cati eram in gasca aia….dar stiu ca furam chestii din magazine si le vindeam la pret mai mic ca sa ne cumparam doze …am fumat marijuana…..aveam o senzatie de intuneric placut.. . de zbenguiala..dansam prin club…prin fumul care alta data mi se parea extrem de inecacios si pe care acum il adoram nespus de tare…si zgomotul….era asurzitor si drogurile il amplificau si mai mult,ma distra starea de drogata…ma amuza tot..radeam necontrolata…..dimineatza o pastila verde…..pe la 12 ceva injectat…simteam cum serul ala se imprastia prin sangele meu…era o stare de sete inainte de doza…nu prea ma controlam..radeam..ma trezeam apoi si mai luam o pastila albastra….seara nu prea imi injectam nimic ca ajungeam acasa si nu vroiam sa dau de banuit…din cand in cand mai luam o pastila rosie…. aia era mai tare ca restu….incepusem sa umblu cu un baiat mi se parea ca el ma iubea ….dar fara sa-mi dau seama ma folosea….el vroia sa-i caut cat mai multi consumatori de droguri….ca sa castige bani…fuma doar iarba ..din cand in cand…eu…imi vine sa rad ..nu eram de cat o drogata…urata..slaba….nu s-ar fi uitat nici un baiat bun la mine…..nici oglinda nu ma mintea..dar eu in mintea mea nu ma vedeam asa jalnica…eram patetica cersind pt o doza…implorand…..
Imi amintesc si acum starea aia de drog dar nu mi-e dor de ea….deloc….am inceput sa dau la liceu droguri….dar cum relatia mea cu traficantul ala nu era una dintre diler si consumator aveam mereu droguri in plus…si mai dadeam si la ceilalti mai incepatori……
Ce stupita era bucuria mea….traiam o fericire falsa….intr-o lumea falsa creata de droguri….cu greu am iesit din lumea asta falsa…. ajunsesem sa-mi injectez din ce in ce mai mult….nu prea mai dadeam pe acasa…ma ascundeam in scari de bloc….veneam acasa doar sa fur cate ceva….si sa-mi incarc mp3-ul..si asta pana cand ai mei au schimbat incuietorile……dar de atunci nu a trecut mult si am facut o criza de supradoza….si ai mei m-au dus la o clinica de dezintoxicare….

La dezintoxicare..cea mai urata perioada…am urat starea de sevraj…defapt cand m-am decis sa ma las de starea asta imi era frica….nevoia era groaznica….ma rugam sa-mi dea cineva macar o doza sa-mi potolesc nevoia….imi muscam mainile….degetele…simteam cum ochii imi ies din orbite….cum venele mi se umfla….peretii parca veneau peste mine….ieseam in curte si el ma cauta …..ma cauta sa-mi mai dea ceva…intr-una din zile a venit si mi-a adus o seringa….dar aveam mainile asa vinete ca nu-mi mai gaseam vena….asa ca acea seringa si-a facut-o altcineva de la centru de acolo….tigari…primeam tigari mai mereu hashish….marijuana….incepusem sa cad iar….pana n-a mai venit si am inceput sa vad viata altfel….venise un un stagiar la psihologie…eu eram ce-a mai problematica pacienta…a inceput sa-mi vorbeasca despre viata..despre cat de frumoase sunt culorile…..si am inceput treptat treptat sa-mi revin….am inceput sa citesc….sa renunt la creionul negru….la muzica rock…la cercei….la vopsea…asistenta de acolo m-a ajutat sa revin la culoarea parului natural…redeveneam copilul de alta data….dezgropam tot….mi-am adus aminte de el….si l-am iubit mai mult….si mi-am dat seama ca el mi-a oferit un ragaz de viata si eu in loc sa ma bucur si sa traiesc frumos m-am afundat in desertaciune….
Am mers la el la mormant si i-am multumit pt tot….mi-am recapatat prietenii..si parinti si toata viata mea dinainte ….desi nu am putut sterge nimic din sufletul meu…si chiar daca ranile s-au transformat in cicatricii…n-am sa uit acea fila din cartea vietii mele care m-a invatat sa apreciez viata mea…si sa nu o innegresc cu lucruri si gesturi injositoare…
Dupa toata povestea mea…am reusit sa iubesc din nou….desi pe Octav niciodata nu l-am dat afara din inima mea..el are locul lui….”
cam atat din poveste…o sa apas pe „publica” si am sa vb cu verisoara mea…ca si asa la 22 54 am tren spre C-ta…am sa mai scriu si impresiile din vacanta mea de 5 zile..dar deabea maine cand am sa fiu acasa..

Poveste

hmm…zilele astea mi-a venit o idee pt o poveste..ce stupid totul a pornit de la un vis idiot care nu m-a lasat sa dorm linistita…oricum nu am mai scris ceva concret de ceva vreme…;))..deci o s aincept sa vad daca mai imi vin ideile….

„Am sa va spun povestea mea…nu am crezut niciodata ca am sa o spun cuiva…inca mi se pare ciudat sa vb despre mine…am fost intotdeauna preocupata de cei din jur mai putin de mine…cred ca nimeni nu a iubit mai mult viata decat mine..si totusi in viata se intampla multe….intamplarile naspa din viata noastra sunt menite sa ne faca sa crestem … sa ne transforme din copii in adulti..adulti ce fel suna..de asta mi-a fost frica de maturizare..mereu m-am comportat ca un copil..ador copilaria….dar cum spuneam intamplarile te schimba….si pe mine n-au schimbat…imi aduc aminte de parca tot calvarul meu a inceput ieri si s-a sfarsit in dimineata asta..desi nu a fost ieri , as fi dat timpul inapoi ca eu sa raman tot cum am fost dar degeaba…asta nu se poate….era intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie…eu si octav eram ff fericiti..cred ca nu era cuplu mai fericit ca noi…niciodata nu ne certasem si de fiecare data cand am avut nevoie de cineva l-am gasit acolo langa mine..si na..si eu eram pt el..si eram sigura ca si-ar da viata pt mn in orice situatie…si a si facut-o..nu m-am gandit nici o clipa ca poate cineva sa ma iubeasca atat de mult incat sa moara ca sa-mi salveze mie viata…deci ca sa nu tin pe nimeni in suspans….a fost un gest necugetat eram amndoi in parc si eu eram asa bucuroasa ca imi gasisem un job dupa liceu iesisem parca sa sarbatorim….si i-am luat sapca din cap si am inceput sa alerg.. ma jucam..asteptam sa ma prinda..ca sa si-o recupereze si in goana mea jucausa nu am vazut masina din spatele meu…dar el o vazuse si nu facut decat sa ma prinda de mana si sa ma impinga din calea ei..ca in locul meu sa fie el cel lovit…pe moment am crezut ca e un cosmar ..ma uitam la el ..trantit pe asfaltul deabea racorit de primele ploi tomnatice…nu zicea nimic…inima lui ce batea pt mn…se oprise…ochii erau atintiti priveau cerul…nu faceam decat sa plang..ma uram..eu trebuia sa fiu acolo nu el….Cred ca din ziua aia am inceput sa-mi urasc gesturile de copil…am inceput sa urasc toti copii care alergau…si am inceput sa ma urasc pe mine…ma simteam o egoista……

va urma!

S-a inchis….parcul…

da s-a inchis …ce stupid mi se pare inchiderea lui..stii e ca in cazul ala cand iti doresti un lucru ff mult..astepti sa devina realitate un vis si cand se implineste dorinta parca nu mai ai nici o satisfactie…asa si acum..o sa-mi lipseasca tot ..pana si mel aia idioata si seaca..hiq – buna dimineata…si certurile de fiecare zi ..:))) si norii care mereu ocoleau parcul…:)) si dj ” stimati clienti bn ati venit la primul parc acvatic din Romania” :)))) si pe lanaga cata munca a fost a fost distractiv…si ma bucur ca am invatat multe…am cunoscut multe persoane care fara sa-si propuna mi-au schimbat viata…altii m-au dezamagit..pt ca atunci cand iti pui toate sperantele intr-un om si el ti le sparge nu poti decat sa te simti infrant….da si vara asta am invatat multe…am invatat sa nu las capul plecat in fata nimanui..sa nu ascund nimanui adevarul ….am invatat ca oamenii se schimba si uita….si o sa -mi lipseasca parcul asa un pic ..poate un pic mai mult pt ca acolo a ramas partea buna din mine …si e un mod ciudat de a spune acolo a inceput transformarea mea….si sper sa ma mai intorc acolo…..macar in vizita;)))