tu si cu mine

tu si cu mine doua randuri intr-o carte veche…tu si eu..noi doi..doua randuri ce se chinuie in zadar sa ajung unul langa altul…doua randuri ce trag de litere ..sa ajung odata pe aceiasi pagina…
Tu primul rand pe prima pagina…
Eu primul pe ultima pagina…
In zadar…si citittorul te stie doar pe tine…de mine va afla la sfarsit si asta nu ne ajuta sa fim amn2…
Tu si cu mine ..in cartea ta veche…tu si cu mine doua randuri cochete…
Tu intrebare ..eu doar raspunsul…
Tu o propozitie eu un punct..si cartea continua…
De la tine pana la mine..sunt multe cuvinte ..1000 de intelesuri….mii de vise imaginabile si multicolore….
SI daca aceasta carte ar fi un film…tot doua randuri de scenariu mediocru am fi….scrise tot de mana ta….
Daca acesta carte ar fi a mea…tu ai avea un loc pe pagina mea…mi-as schimba locul undeva pe la mijloc..printre funzele toamnei….printre mirosuri de gutui..si scortisoara…mere coapte…vin fiert….si-am dansa impreuna…pe doua pagini moderne…un vals vienez……
Tu si cu mine doua picaturi de cerneala…pe o coala alba…de hartie creponata…asezata pe un perete murdar de sidef …intr-o mare galeria a culorilor….dedesupt un peisaj mirific……critici ai artelor peste tot….si cam atat..tu si cu mine…doua soapte pe-o caseta uzata de atata ascultat..intr-un spectacol cu mimi….
Tu si cu mine…doua cantece cu refrenuri diferite pe acelasi CD….
Tu si cu mine doua semnale de alarma in acelasi tren ..unul la inceput..altul la sfarsit…amn2 rugandu-ne sa se intample o minune si sa ajundem macar in aceeasi incapere..sa nu mai fim atat de singuri….
Ramanem in cartea ” Tu si cu mine”….tu ramai acelasi autor….eu neschimbatoarea cittoare…..eu cea care cauta mai incolo de randuri esenta creatiei tale…tu artistul neinteles ….. eu criticul de arta moderna..si pe langa toate propria ta muza….
Si la sfarsit tu si cu mine ramanem aceleasi randuri ce nu se intalesc decat cu voia cititorului….sau cu sugestiile date de autor in prefata cartii……..

Anunțuri

sunt lucruri care….

Sunt lucruri pe care le poti avea doar stand departe de ele ..iar daca faci greseala de a le cauta risti sa le pierzi….dar de asemenea sunt lucruri pe care te-ai obisnuit sa le ai si de aceia nu-ti dai seama de adevarata lor valoare decat dupa ce le pierzi….si te trezesti intr-o dimineata fara aceste lucruri si nu stii ce te-a determinat sa nu le pretuiesti asa cum trebuia…pt ca odata ce nu le mai ai simti nevoia de ele …si ti se face dor sa fie totul asa cum a fost odata…. dar cum o data ce paharul s-a spart bucatile lipite nu-l fac pe acesta sa fie cum a fost inainte..pt ca un lucru stricat si refacut nu este acelasi cu cel de la inceput…iar o relatie stricata chiar daca o reiei numai e ca aceea de la inceput..pt ca oriunde a fost foc cenusa ramane….si rani si cicatricii urate….toate te schimba intr-o persoana mai buna sau mai rea depinde cum alegi tu sa fi….nu ma cauta..asteapta-ma….
nu ma cauta eu sunt fata ce niciodata nu stie ce vrea de la cealalta persoana….iar de la un timp am inceput sa numai stiu nici macar ce vreau de la mine…
Nu ma cauta eu sunt cea care raneste pe cine nu trebuie……cea care nu vrea raul nimanui dar il provoaca fara sa vrea…
nu ma cauta..eu sunt cea care trece prin viata ta ca o enigma..ca o umbra….si-ti lasa un gust amar de fiecare data……
nu ma cauta..eu sunt cea care cauta mereu sa dea un sens la tot nimicul ei..cea care plange……
nu ma cauta..sunt cea care te suprinde mai mereu cand nici macar nu te astepti si uneori cand nici macar nu e nevoie….
nu am cauta…..asteapta-ma..am sa ma intorc …

Inceput 3

” Miros de om ma imbie sa gust din fructul interzis….sa ma las prada pacatului….pe zi ce trece ma straduiesc sa devin mai umana decat imi poate pielea….si cu fiecare clipa parca ca ma afund in ceea ce sunt cu adevarat..un vampir….cu o sete de sange istovitoare…o sete ce ucide si cel mai uman lucru din mine….
Ieri mi s-a intamplat cel mai ciudat lucru…in 250 de ani nu mi s-a intamplat asta ….am adormit…si-am visat ce o sa se intample deabea azi….si dintr-o data m-am trezit in mijlocul noptii…am incercat sa ma ridic dar o forta inexplicabila ma tinea parca lipita de pat ….si am simtit ca nu sunt singura in camera mea….mai era cineva…cineva care inca se ascunde…care ma urmareste….caruia ii simt mirosul…cineva ma vaneaza….si nu m-am simtit pana acum o prada..initial am crezut ca inca visez dar eu noaptea nu dorm….nici n-am cum…pt ca noaptea ma lupt cu fiara din mine care vrea sa iasa…vrea sa iasa sa ucida…ca un animal feroce..dar eu sunt mai puternica decat fiara…sau cel putin asta tind sa cred…din moment ce ea nu a mai invins de foarte mult timp…….dar am continuat sa caut un raspuns si desi era noapte si monstrul din mine inca nu vroia sa iasa..am iesit din camera…iar .cand am ajuns in dreapta usii de la baie ,am vazut ca acolo era lumina aprinsa.Am intrat. Ma uitam de jur imprejur si deodata ochii mi s-au atintit spre cada..fara nici o frica.M-am apropiat.Am vazut in cada o fata intinsa,intepenita .Avea capul intr-o parte,astflel incat eu nu ii puteam vedea fata…si .m-am aplecat spre ea sa ii intorc fata….Parca semana foarte bine cu cineva dar nu imi dadeam seama cu cine.Am privit-o in ochi si parca incepea sa-si revina..iar ochii ei atintiti asupra mea…acei ochi ce ma rugau sa o salvez…sa o crut ..de cruda-i soarta… .Atunci am simtit cea mai mare frica din lume ,incremenisem,eram zapacita si tremuram toata,vroiam sa fug imediat..caci ea era plina de sange iar demonul din mine..imi cerea o gura din acel sange…..dar o gura era suficenta sa-l las sa scape dinauntrul meu …iar eu sa fiu ceea ce am urat din totdeauna…sa fiu una de-a lor…una in plus pe acest pamant negru si arid de orice sentiment frumos…..Dar cand am pus mana pe usa m-am adus aminte ca nu m-am spalat pe maini..de sangele ei care totusi era cea mai mare tentatie a mea atunci…defapt nu era a mea ci a monstrului din mine ..si m-am intors… Fata aceea nu mai era acolo ,cred.Am deschis apa dar nu se auzea nici un zgomot…si atunci m-am dat seama ca nimic din ce se intamplase nu avuse nici un zgomot..pentru ca nici fata nu mi-a zis nimic..nu a tipat..nu a plans..doar ma privit cu niste ochii de ruga…amestecat cu un reprosh…caruia eu nu ii gasesc rostul..nu eu am ales sa fiu ceea ce sunt…oricum .pana atunci nu auzisem nici un sunet….Am privit in oglinda …dar nu vedeam nimic,nu ma vedeam nici pe mine…….toata noaptea m-am gandit la un inteles la tot nimicul asta….ca mai tarziu sa inteleg ca trebuie sa o gasesc pe fata asta ..e intr-un pericol si doar eu stiu asta eu si umbra din camera mea…..
Si asta e un mister mai greu de deslusit…
dar sunt mai sigura ca mai sunt si altii ca mine…si nu ar trebuii sa simt frica…frica ne pregateste pentru o actiune fizica – mai ales fuga. Comportamentele pe care ni le inspira frica pot fi diferite, uneori iti poate da curaj, alteori te poate impietri….eu oare cum voi reactiona?…pentru inceput o voi cauta pe fata asta…si trebuie sa o gasesc cat mai repede….

Albert: Hei buna…esti noua in cartier?
EU: Da ..buna..
Albert: Ma numesc Albert suntem vecini…ieri te-ai mutat aici..si am vrut sa-ti zic bine ai venit!
Eu: Tiffany…oo multumesc…ma bucur sa am vecini ca tine…
Albert: Si de unde ai venit Tiffany?
EU: din Canada…
Albert: si te-ai mutat singura?
EU: da ..am cam ramas simgura ..si asta e n-am incotro
Albert: scuza-ma n-am vrut sa te fac sa-ti amintesti lucruri triste…
Eu: e ok..daca nu te superi putem lasa discutia asta pe mai tarziu..sunt un pic grabita….
Albert: da e ok:P doar suntem vecini avem tot timpul din lume de stat de vb..
Eu: ma bucur ca nu te superi pa pa ..see you
Albert: bye bye
Asta e o discutie obisnuita per ansamblu..dar am avut o senzatie ciudata…..e primul om pe care n-am dorit sa-l musc…nici numai stiu daca e om sau nu..pt ca nu mirosea a om..si n-am putut sa-i citesc gandurile…si m-a tulburat ..lucru chiar ciudat in cazul meu..probabil si de aia am incercat sa-l evit pe cta posibil….si iata si asta e un lucru ciudat decat am ajuns aici in New York..sunt mai agitata decat de obicei si asta pare sa bucure fiara din mine ce vrea sa iasa afara cu orice pret folosindu-se mai mult pe tulburarile mele …..”

Inceput (2)

” azi mi-am zis ..vreau sa aflu cine sunt … si dimineata cand m-am trezit m-am simtit ca un prunc …parca as fi dat timpul inapoi ..inapoi la cabana din padure..la mama..la fratii mei ce ma priveau mereu pe intuneric….si mi-am continuat viata… am 18 ani acum… a venit vremea sa ma eliberez, sa dau frau liber spiritului nonconformist, rebel, liber….un orash nou..o viata noua….oare mai sunt si altii ca mine.? daca stau si ma uit pe geam nu rezolv nimic….nu sunt facuta sa urmez regulile altora ci numai pe ale mele! Sunt facuta sa fiu sclava propriilor mele principii!..poate cand am sa ma plictisec de mine asa , am sa ma schimb am destul timp…un lucru e sigur n-am sa ucid pe nimeni….
Azi ma inscriu la liceu..hotelu in care sunt cazata e ca un cimitir…multe reguli care ma ucid ….nimeni nu intelege ce vreau eu….traiesc asa de 250 de ani….aceiasi infatisare..aceiasi privire care ucide..ingheata sangele uman…eu nu vreau asta..nu vreau sa ucid….si aici sunt chiar singura…sau cel putin asa cred….cel mai urat lucru in a fi nemuritor este ca toti ceilalti la care tii pleaca si tu numai pleci…ii vezi cum rand pe rand te parasesc toti…si tu ramai sa-i plangi teoretic caci in cazul meu nu am varsat vre-o lacrima pt cineva ..fiintele ca mine nu sunt facute sa simta anumite trairi si sentimente ….noi suntem reci..animale ce omoara cu sange rece si fara remuscari sau mustrari de constiinta… ii miros de la departare si imi provoaca o foame avida si ne controlata…dar incerc s acaut in mine argumentele necesare care s ama opreasca la timp …nu as vrea sa produc vreo catastrofa…si noaptea….ar trebuii sa fiu inchisa intr-o celula la un penitenciar parasit si cineva sa arunce cheia…desi daca m-as forta un pic as iesi si de acolo…. e groaznic sa-ti negi originile …sa-ti urasti tatal pt ca te-a facut asa….este o povoara sa fii ca mine….un chin al naibii de placut uneori si enervant de neplacut de cele mai multe ori…dar New York-ul ma asteapta..am sa-l explorez toata ziua ..iar la noapte am sa ma cufund in lectura ..am sa imi tin mintea concentrata asupra unui lucru si am sa uit de dorinta de a vana…….”

Am inceput…sa cred

Am inceput sa cred ca nimic din ceea ce sunt nu ma defineste ca persoana nu sunt decat o frunza in plus in acest copac al vietii…un calator cu trenu ce nu-si mai stie gara….si n-am sa cobor pana n-am sa mi-o amintesc….mai precis pana n-am sa-mi gasesc rostul…imi bat capu cu prea multe chestii ce folos…..nu sunt decat ceea ce sunt , ceea ce ma arata oglinda pacat ca ea nu arata si sentimentele mele…si mai bine ca ea imi acopera temerile….si mai pacat e ca imi arata lacrimile ce mi se scurg pe obraz la vederea indiferentei ce se afla necontenit pe acest pamant arid de sentimente si imbratisari…..
De azi incep sa ma desprind de ce-am fost odata…incep sa sterg cu buretele tot ce-a fost rau in viata mea…am sa sterg si visele…am sa visez altceva….de maine ma mai nasc odata…poate am sa capat mai multa putere…azi moare o parte din mine ..da o parte in locul ei se va naste …pana maine sunt un om pe jumatate…..
Ieri eram o omida ..azi am evoluat la cocon ..si maine voi fi fluture..voi invata sa zbor caci pana azi m-am tarat intr-un maldar de minciuni si amagiri…..si maine insfarsit voi stii ce e libertatea….sistemul asta jegos ne subjuga la o viata de slugi…..ce era odata bun acum e rau….dreptatea nu exista ..e doar pt cel ce plateste mai mult….da pt cine are de oferit ceva la schimb…coruptie….gunoaiele societatii nu sunt cele propriu-zise ci cei care se cred fara pata…..
Dar pt ca azi sunt doar jumate de om si pt ca toata puterea mea e undeva departe am sa incerc sa-mi formulez decat cateva idei…si am sa-mi pun sperantele ca maine va fi mai bine….am sa-mi traiesc azi viata pe jumatate…am sa rad pe jumatate ..am sa visez pe jumatate…am sa iubesc pe jumatate ..iar maine voi fi intreaga si voi crede ca un om intreg..voi iubi cu tot intregul meu…platonic chiar…si-am sa renunt la temeri ….am sa-mi traiesc viata in armonie cu celelalte „animale” rationale…intr-o moralitate iesita din comun..si-am sa-mi pastrez opiniile ..am sa-mi las prejudecatile deoparte oricum pe lumea asta nu au loc de ale celorlalti….am sa traiesc pt a le lasa celorlati o parte din mine..asta pt ca eu nu sunt ca ei….ca toti nemernicii mincinosi..si plini de ei…..si poate ca am iubit candva …poate am iubit putin egoist…putin prea mult..putin reprosabil…putin copilareste…putin irepetabil…..dar de atunci a trecut timp ..si ploi si furtuni…si toropeala a fost…dar cat timp e iubire nu simti decat greutatile ce ti le pun in cale rautaciosii…invidiosi…si de azi am inceput sa cred ca pe lumea asta nu poti nutri sentimente sublime cum ar fi iubirea ..cellalti nu te lasa…mereu vor exista persoane care te vor dobora cu neincrederea lor…cu rautatea …si cu invidia lor….si oricat ai incerca sa lupti ei sunt mai multi ca tine….
Si chiar de-ar fi sa fiu jumatate din ce-a fost pana azi…am sa continui sa visez intr-o lume mai buna desi sistemul asta jegos ne infunda pe toti mai jos…si am inceput sa cred ca si jumatatea buna poate fi otravita de vrajitoarea rea din poveste…. dar ce sa-i faci asa e viata cu bune cu rele….
Plec maine printre umbre ..printre frunze batute de vant azi a plecat jumatatea mea buna in locul ei cealalta jumatate ce astepta ziua de maine ca sa se intalneasca cu cealalta jumatate noua….in urma mea n-a mai ramas nimic..nici un suflet chinuit…si nici n-as vrea sa sufere cineva din pricina mea..nu se merita…n-am fost niciodata o fiinta hotarata…dar pe parcursul calatoriei mele .. am sa invat sa fiu mai hotarata sau macar sa incerc sa-mi dau seama ce anume caut…..dar am inceput sa am mai multa incredere in mine…stiu ca pot mai mult , in oameni n-am incredere…dar ce sa-i faci asa e viata….
Maine am sa-i dau culoare vietii mele ce pana azi a fost neagra….am sa rad si am sa plang ..dar am sa-mi recapat fericirea caci de azi am inceput sa cred ca pot purta cu mine dragostea ta..desi nu ma cunosti…nu te cunosc ..nu ne-am intalnit eu stiu ca existi…tu stii ca ma vei gasi……iat jumatatea mea ce-a coborat acum ceva vreme la fosta gara va ramane acolo ca se intrume la mine nu foarte tarziu ..dar nici prea vreme…

niste cuvinte…

„Sunt radical
mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia burgheză
pentru că o simt
apăsându-mă cu mult mai de aproape.

Sunt radical,
cred că nu e bună legea
care te condamnă mai grav
dacă ucizi un urs
decât dacă ucizi un om,
ba mai mult,
te condamnă mai grav
dacă vorbeşti,
dacă ai opinii,
decât dacă ucizi.”
……………………………………..
” Sunt radical,
nu cred să existe
înger mai urât
şi demon mai frumos
decât omul,
si, mai mult decât atât,
nu cred să existe
accident mai rodnic
şi lege mai contrariata
decât omul.

Din mine insumi
şi din ceilalti
extrag radacina patrata
şi observ ca nu e decât apa,
apa în stare de gândire,
apa cu suflet şi cu virtejuri,

apa într-o nevindecabila
formula chimica.

Sunt radical,
când ploua
şi când ninge
ştiu ca e vorba
despre mine,
despre apa care sunt,
despre apa care sunt.”

„Şi-am fost ridicol stăruind
Şi-am încercat să vă mai spun
Şi noi m-aţi învinovăţit
Şi m-aţi considerat nebun.

Şi eu v-am zis că nu e timp,
Că suntem nişte pasageri,
Şi voi aţi construit minciuni,
Mai multe astăzi decât ieri.”

„Clipă absurdă
Şi, noi, năuci,
Nici nu ştiu unde
Vrei să te duci.

Încă nu-i gata,
În hale reci,
Trenul cu care
Crezi c-ai să pleci.
………………………
Care plecare,
Care pardon,
Care adio,
Care peron?

Ce despărţire,
Când amândoi
Nu ne cunoaştem
Noi între noi?

Nu fi precoce,
Nu insista,
Încă-i abstractă
Iubirea mea, ”

„Altceva nu-i nimic
Şi mereu mă complic
Şi ce simplu mi-ar fi,
Dacă nu te-aş iubi.”

„Dar, hai, să ne spunem minciuni importante,
Dar, hai, să ne spunem minciuni şi mai mici,
Aşa cum amanţii le mint pe amante
Şi ele îi mint pe pământ pe aici.
…………………………………………
Se minte cum nu s-a minţit niciodată,
E multă minciună la noi pe pământ,
Sunt false recursuri şi nu-i judecată,
Balanţa cea veche-a dreptăţii s-a frânt.

Dar, hai, să minţim fără nici o ruşine,
Dar, hai, să minţim în direct şi-n răspăr,
Că poate prin rău vom ajunge la bine,
Minciuna supremă va fi adevăr.”

„tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi
……………………………………..
ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi..”

(Adrian Paunescu)

inceput

” m-am nascut intr-o cabana in mijlocul unei paduri..n-am inteles atunci dc cand am venit pe lume nu licarea nici o lumina…zgomotele erau de nedescris…simteam cum simt si acum sangele clocotind in vene…si eram frumoasa..toti cei care m-au iubit din circumstante necunoscute mie au murit…si n-am inteles asta niciodata….dc persoanele pe care le iubim ne parasesc….dar asta nu mi-a afectat cresterea desi nush ce mancam ..de ma facem din ce in ce mai frumoasa..nu aveam in preajma mea nici un alt om in afara de mama si cei doi frati ai mei..si ciudat e ca nu aveam visele pe care le am acum…vise..ce fel suna defapt nu sunt vise sunt preziceri…da eu vad viitorul…si este un chin pe care il duc de cand eram mica…de cand am inceput sa judec…stiu ca noaptea defapt era ziua noastra…eu nu visam..ziua era nush cum era pe vremea aia aveam ferestrele inchise…doar mama mai iesea avea ceva ce o pazea de razele soarelui…iar noaptea toti plecau la vanatoare….(curios ca atunci nu stiam ce e aia)..acum stiu desi cand mi-am dat seama avea vreo 15 ani..stiu ca tata murise ..Pierderea unuia dintre parinte este dureroasa pt orice copil..dar pe mine nu m-a afectat din moment ce nu l-am cunoscut mama nu vb mult despre el spunea doar ca a fost un blestem in viata ei..ca nu ar fi trebuit sa-l cunoasca niciodata si ca tot din cauza lui noi vom fi persecutati..si asa a fost desi eu n-am simtit persecutia ..am fost desteapta am fugit inainte sa cunosc restul povestii…mai tarziu am aflat ca tata era un vampir ce fusese omorat de sateni si ca mama si cei 2 frati ai mei au trebuit sa se ascunda si de aceea eu am fost nascuta in cabana…asta e tot ce-am aflat de la bunica ea nu era vampir nici mama nu era ceea ce sunt eu acum e o rasa corcita de vampir cu om…..ff urat….urasc starea in care instinctele animalice vor sa ma domine…si urasc ca stiu ce are sa se intample cu umanii…zic umanii pt ca eu nu sunt umana decat pe jumatate….cealalta jumatate mi-a fost furata de mama poate de tata..pt ca am inteles de la bunica faptul ca el a cucerit-o pe mama si nu invers….(restul povestii ina nu-l stiu)…am sa s-l aflu pe parcurs cand voi mai intalnii si altii ca mine daca nu cumva au murit toti….umanii….oamenii adica …eu nu voi murii e frustrant cum toti se sting iar tu ramai parca neschimbat….si inca nush ce voi face ….nici o urma de familia mea destramata…pe mine m–au crutat umanii..poate ii voi cruta si eu pe ei….”

va urma!