Cred….

cred nu doar cred sunt sigura eu inca nu am bine definit termenul de frumos……e bine ca pot sa fiu ce vreau eu….pot sa ma visez o alpinista si sa simt chiar si aerul ala rece direct in nas….sau pot sa rog vantul sa adie pe pielea mea ca si cum tu m-ai atinge si sa simt ca asta faci….sa vorbesc cu cerul sa faca din nori chipul tau…si sa te vad mereu…sau pot sa rog ploaia sa-mi atinga buzele si sa simt ca e sarutul tau….dar nu o sa fac asta pentru ca tu ar trebui sa fi istorie…mi-am zis mie ” Lasa-ma sa ma mai gandesc la el inca putin” asta pentru ca poate eu am gresit cand am zis ca s-a schimbat defapt nici nu mi-am dat seama cand totul s-a terminat…frustrant stiu:)) dar totusi cred ca asa a fost mai bine….nimic nu e negru sau alb in viata mea…nimic din ce vreau nu pot avea fara munca…
azi zi nasoala defapt toata saptamana a fost asa…deci cand merg lunea la doctor imi stric toata sap…e clar ca saptamana asta nu avea cum sa fie exceptie…mai e o zi si se termina cosmarul… nu-mi fac griji ar fi culmea sa-mi fac :)) n;are rost….deci ce-am facut azi?
de dim m-am certat cu mama (no comment la asta bn?) apoi curat, cumparaturi….apoi gatit ..:)) si am mai aflat ceva nu imi plac fructele de mare deci chiar pe bune sunt naspa …(ma refer la pizza cu fructe de mare e naspa maxim deci iaaccccsss)
in rest ma duc sa-mi fac baie si porma filme cu sormea ;)) vreau sa vad si eu avatar cine mi-l trimite pe mail ? deci o sa fiu etern recunoscatoare….

Reclame

Acum…

Acum ma simt ca o frunza purtata de vant..si nimic mai mult, o frunza ce nu vrea nimic, nu cauta nimic si parca se multumeste cu prea putin…imi repet la infinit „merit mai mult”….trebuie sa vreau mai mult..dar defapt ce vreau? nici macar nu stiu sunt un om prea complicat..si de cate ori o zic imi dau seama ca sunt complicat de simpla…(parodie:) ) dar cum nimic nu se rezolva simplu acum pot sa spun ca sunt cam incurcata..(mai grav e cand mai incurc si pe altii dar ce conteaza si pe mine ma incurca altii asta e:)) ) deobicei infrunt situatiile nu am iezitari desi dupa orice fapta facuta trebuie sa-mi asum consecinta dar nu asta ma sperie ce ma enerveaza pe mine la culme este faptul ca nu toti sunt asa eu merg drept iar ceilalti mai mereu ocolesc…e frustrant frate…eu merg dupa sintagma aia ” ce tie nu-ti place altuia nu-i face” si aceea „Poarta’te cu cei din jurul tau cum ai vrea tu sa fi tratata” deci daca eu sunt sincera am pretentia ca si cei din jurul meu sa fie sinceri…numai sunt fetita aia din globul de cristal ….bine nu din vina mea dar din pacate globul s-a spart iar eu m-am trezit la realitate..asta e…
sa revenim acum problema mea e ca nush ce sa aleg pentru ca gasesc mii de cai si nush care e aia buna….iar pana imi dau seama mai urmeaza niste zile de gandire si de hotarare…in functie de consecinte si de principii pe care n-as vrea sa le calc….
……hmmmm citesc ce scriu si sincera sa fiu nu sunt foarte incantata….iar cateodata simt ca parca incomodez…important e ca iubesc viata mea….n-as schimba multe la ea….desi mai mereu sunt pretentioasa…nici n-as avea cum sa nu fiu ..pentru ca vreau mai mult ..intotdeauna stiu ca se poate mai bine indiferent de situatie….si da sunt geloasa ca poate are sa gasesca la altcineva calitati pe care eu nu le valorific asta pentru ca am prea multe si nu am timp de toate(cata modestie) cred ca azi n-am chef sa fiu modesta…ce daca imi permit sa fiu si mandra din cand in cand (cam din secol in secol;))) de parca as traii vesnic, si asta ar fi o idee daca as numii un an =un sec sau ceva de genu dar cum asta e imposibil raman la stadiul de ani si atat ) dar nu sunt perfecta niciodata nu am pretins asta si acum nici nu as vrea sa fiu imi iubesc defectele pentru ca ele ma definesc ca individ diferit de toata gloata pentru ca numai e nimeni care sa aibe colectia mea de defecte;))) oricum greseli facem toti care mai de care ..dar asta e partea frumoasa sau buna sau cum vreti voi sa o numiti la greseli:)) de la un timp am inceput sa vad partea buna in toate….probabil sa gandesc negativ m-a plictisit si m-a obosit intr-atat de tare incat am inceput sa gadesc pozitiv ….oricum de suferit nu sufar …N”AM DE CE :))))) nici nu o sa am vreodata ..orice ar fi treb sa zambesc…treb sa urmez si eu sfaturile pe care le dau celorlalti …atunci de ce sa le dau daca eu nu le iau in calcul nu? ce exemplu dau eu ?…hai gata trecem peste….
acum mi se pare si mai frumos sa fi indragostit …desi inca nu imi dau seama ce si cum..ma simt ok…poate de aia vad viata asa colorata desi afara e inca gri…:))
deci acum….ma simt ca un val ce ajunge frumos la mal atinge nisipul si pleaca inapoi in larg…fara nici un regret ca nu a ajuns mai mult la mal….ca n-a atins mai mult nisip…ca n-a ramas mai mult in acel loc..ci pur si simplu implinit ca a ajuns la o destinatie ..nimic mai mult….
si poate sunt egoista(oricum pt cei ce nush sau nu isi dau seama sunt mai umana decat imi arata pielea), geloasa si cum vor unii sa imi mai spuna(ciudata sunt mai nou am aflat asa acum ceva timp)… dar chiar nu-mi pasa atata timp cat inca sunt cu zambetul pe buze…

si nu uitati „ZAMBITI, va rog „:*:*:*

„Zambiti va rog…”

De ce? De ce nu? Sa fie oare din nevoia de a intelege mai bine ce se intampla in interiorul nostru atunci cand suntem intampinati cu zambetul pe buze? De ce zambim? Pentru ca zambetul este un semn al increderii in sine, al pasiunii, al entuziasmului, al succesului, al complicitatii in relatii? De ce ne simtim atrasi de persoanele care zambesc autentic si simtim nevoia sa ne ferim de cele al caror zambet ni se pare nesincer? Oare chiar este zambetul lor fals sau este doar o proiectie de-a noastra, un rezultat al experientelor noastre afective? Poate zambetul da nastere unui eveniment semnificativ, cu valoare de reper in viata?
As putea continua cu intrebarile,insa simt nevoia sa ma opresc pentru a nu divaga de la subiect. Cand mergem pe strada, intalnim persoane cunoscute si necunoscute. Cu cele cunoscute, rar se intampla sa nu zambim si sa nu schimbam cateva vorbe. In aglomeratia strazii ne reperam de la distanta, ne zambim si ne facem semn cu mana. Suntem grabiti, nu avem timp sa stam de vorba, dar ne bucuram sa oferim si sa primim un zambet. Cand vorbim la telefon, ne simtim bine cand persoana de la capatul firului ne zambeste. De unde stim ca ne zambeste? Tonul vocii, felul in care ne asculta? Greu de spus, dar noi avem aceste competente care ne permit sa ghicim, sa ne imaginam ce se intampla la celalalt capat de relatie.
A zambi se invata. Putem considera zambetul „borna zero” a alfabetizarii noastre emotionale. Multi am avut sansa de a fi crescut in familii unde zambetul era la el acasa, de aceea a zambi a devenit pentru noi o obisnuinta, un mod de a fi, un gest spontan, natural. Mai tarziu in viata, in toate intalnirile noastre, zambetul a devenit un barometru care ne ajuta sa facem diferenta in relatii, sa ne afirmam mai bine si sa dobandim incredere in noi si in ceilalti. Este inteligenta inimii si a relatiilor sociale.
Putem invata sa zambim la orice varsta. De ce? Pentru ca zambetul este o dovada a faptului ca suntem vii, este o oglinda a sufletului, un mediator care ajuta la restabilirea relatiei dintre lumea noastra interioara si cea exterioara. De ce avem nevoie sa zambim? Pentru ca zambetul influenteaza in bine intregul organism. Pentru ca suntem oameni si avem nevoie unii de ceilalti, avem nevoie sa comunicam, sa intram in relatie pentru a gasi raspunsuri la trebuintele si dorintele noastre.
A zambi nu ne costa nimic, dar poate aduce mangaiere pentru cei din jur si ne poate ajuta sa obtinem mai mult decat am sperat poate vreodata in viata. Zambetul este un instrument de autocunoastere si intercunoastere. Suntem diferiti si nu zambim toti la fel.
Nu interpretam la fel zambetele primite de la cei din jur si nu utilizam aceleasi cuvinte pentru a descrie zambetele pe care le oferim sau le primim: „zambet curat”,„zambet sincer”, „zambet fluture”, „zambet amar”, „zambet de copil”,„zambet furat”, „zambet seducator”, „zambet plin de speranta”, „zambetironic”, „zambet fals”, „zambet schitat” etc.
Zambetul este un indiciu pentru trairea pe care o experimentam, pentru deprinderile noastre dominante, pentru curajul de a iesi din singuratate, de a ne crea sansa de a intra in relatie prin asumarea riscului de a fi respinsi.
Puterea de a zambi vine uneori si din intelegerea procesului de schimbare ce se deruleza in interiorul nostru si din constiinta modului in care functioneaza viata.
„Zambetele atrag zambete. Daca reusiti sa faceti pe cineva sa se deschida cu un zambet, limbajul corpului si sentimentele lui inconstiente isi vor face in curand aparitia. Cand zambim, starea noastra de spirit se imbunatateste imediat. O data cu buna dispozitie apar si relaxarea si placerea.”(Martin Lloyd-Elliot, Cartea gesturilor erotice, editura Trei,Bucuresti, 2006).
„Zambetul sigilat este favoritul oamenilor de afaceri foarte bogati si al politicienilor de nivel inalt– il veti intalni deseori in fotografiile de directori in brosurile corporatiilor.” (Peter Collet, Cartea gesturilor, editura Trei,Bucuresti, 2005)
„Zambetul apasat ofera un mod de a zambi fara a zambi propriu-zis. In aceasta privinta este un zambet mascat, unde intentia nu este de a ascunde zambetul ci de a sublinia tocmai incercarea nereusita de ascundere. Zambetul apasat sugereaza ca persoana simte un puternic impuls de a zambi, dar ca a izbutit sa il tina sub control. Deseori acest aspect de control formeaza principalul mesaj al acestui zambet. (Peter Collet, Cartea gesturilor, edituraTrei, Bucuresti, 2005)
„Zambetul, probabil cel mai simplu, mai scurt si mai popular act de comunicare umana, surprinde prin ambiguitate, prezentand riscul de a fi interpretat gresit. Atunci cand ne aflam in fata unei persoane cu care nu putem comunica prin limbaj, ne putem salva in primul rand prin zambet, iar daca replica pe care o primim include la randul ei un zambet, suntem fericiti.”(Solomon Marcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed.Paralela 45, 2006)
„Zambetul poate deveni o rutina,dar aceasta rutina este de multe ori necesara, avem nevoie de ea, fapt de care ne convingem de indata ce zambetul devine absent.” (SolomonMarcus, Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed. Paralela45, 2006)
„Priviti la oamenii de stat care,incarcati de mari si grave raspunderi sociale, se intalnesc pentru tratative! Zambetul lor rezuma sperantele noastre.” (Solomon Marcus,Paradigme universale II. Pornind de la un zambet, ed. Paralela 45,2006)
„Zambeste, caci nici nu stii cine ar putea sa se indragosteasca de zambetul tau!” (anonim)
„Zambeste, maine ar putea fi si mai rau!” (Murphy)
La final, un sfat si de la mine: Zambiti, nu pentru a-i cuceri pe ceilalti, ci pe voi insiva!

defapt ce stii despre ea…?

Sa vorbim de viata dragii mei ce stiti de ea a?
Ce inseamna viata? pentru mine viata insemana tot….inseamna tot pentru ca e tot..daca n-ai viata degeaba …poti sa fi mort si asa ….trebuie sa invatat sa traim pentru ca multi isi dau seama ca au trait ca mortii atunci cand li se sfarseste viata …si nu-i condamn deloc…pentru ca deobicei cu totii ne dam seama de importanta unui lucru abea dupa ce este pe cale sa-l pierdem sau deja l-am piedut asta depinde de caz… traiti acum tot ce e de trait pentru ca morti o sa fiti mult timp…lumea e in continua miscare si intr-o si mai continua schimbare..iar schimbarile duc la uitare sa nu va mirati daca unii va uita..asa e regula…(asta cu regula suna cam aiurea)..asa a fost sa fie (parca asa e mai bine)….
Hai sa o iau altfel…daca maine ar veni cineva sa-ti spuna ” ai cancer mai ai foarte putin timp de trait” ce ai face? pentru ca intr-o astfel de situatie pana si cel mai puternic om e pierdut…eu una cred ca as zice ceva de genu ” eu nu vreau sa mor..n-am chef ” (si probabil as fi pierduta si as zice-o doar ca sa capat putere , m-as arata tuturor puternica sau poate as pastra vestea pt mine(n-am nevoie de mila nimanui:) ) si n-as zice nimic, m-as certat cu Dumnezeu fara sa inteleg ca ala ar fi destinul pe care El mi l-a trasat inca de cand eu eram in pantecele mamei, si as plange poate pentru ca nu pot face nimic sa-l schimb)…dar oare chiar nu putem? eu cred ca puterea sta in noi, in cum alegem noi sa privim situatia…putem privi de sus , de jos..si alte ori din lateral…in nici unul din cazuri situatia nu ar arata la fel..(pe cuv uitati-va la un pahar cu apa pe jumate din toate perspectivele si veti vedea diferentele asa continuam..) in orice caz nu m-as da batuta ce poate fi mai rau de atat? conteaza starea mea de spirit , capacitatea cu care accept sau nu situatia nefasta in care ma aflu…intentionat sau neintentionat…oricum nu as lua’o gen ” Voi murii” pana la urma toti murim odata si odata asta e legea(asta e destinul tuturor)…as profita de cat am sa traiesc…inainte de asta treb sa se fi epuizat toate sansele mele de vindecare..pentru ca in primul rand voi cauta o solutie si daca nu e …aplic planul B (mereu planul B e ala mai bun)…pentru ca daca as stii ca din momentul asta mai am de trait atat timp(gen luni, un an sau cateva sap…) as vrea sa fac tot ceea ce n-am reusit pana acum…(sa invat sa conduc, sa schiez, sa ma arunc cu parasuta din avion :)) sau de pe bloc oricum ceva pe acolo,sa urc pe munte sus de tot si sa admir peisajul, sa mai ajung la Arad inca odata :)) Si la Maramuresh numai vb de Iasi ca si acolo vreau sa mai merg…hmm…sa am parul lung de tot :)) ) iar la urma sa-mi vizitez toti prietenii, sa petrec o zi intreaga cu familia mea depanand amintiri, o zi la gradinita sau macar in generala:))app sa-mi scot o carte cu tot ce-am scris pana acuma (poezii, articole, povesti)…sa fac un film :)) sa fac poze …(e clar ca nu voi murii pana cand nu am sa fac toate astea :)) si daca ar fi dupa mine ar mai continua lista…)
Daca ar fi sa ma intrebe cineva ” Ce-ai regretat in viata asta?” as raspunde clar si concis ” Ca nu am avut suficient de mult curaj in anumite situati in care ar fi trebuit…” atat nimci mai mult restu vine de la sine….
Spunea cineva ca nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai si e exact asa …unii traiesc intr-o zi cat altii intr-o sap…pentru ca asta vor..vor sa traiasca nu sa hiberneze..si cand zic vor sa traiasta nu includ categoria aia de destrabalati care o arda prin cluburi, fumeaza iarba si o fac pe unde apuca (scz de limbaj asta e realitatea) cand zic trebuie sa traim …ma refer la faptul ca treb sa traim ca oamenii nu ca animalele ..am pretentii de la oameni ..totusi avem ceva mai mult decat animalele…e adevarat tindem sa tram liber dar libertatea am mai spus’o si o sa o repet de cate ori este nevoie…a fi liber nu inseamna sa faci ceea ce vrei ci ceea ce e corect….
Dar acum vine alta intrebare pentru ca deobicei o intrebare duce la alta intrebare si tot asa…
Ce este corect? Cum e bine sa-ti traiesti viata?
Trebuie sa-ti traiesti viata astfel incat niciodata sa nu apuci sa regreti ceva…ca la sfarsitul ei (oricare ar fi el sau oricand ar fi el) sa nu spui imi pare rau ca am facut aia sau ca nu am facut aia si tot asa….am trecut prin cele mai stupide chestii …si voi mai trece pana la sfarsit….da nu-mi e frica …imi plac surprizele…din ele ma hranesc….fara neprevazut viata mea ar fi plictisitoare….
am mereu atataea …nu apuc sa ma plictisesc niciodata de viata mea..de mine…mereu descopar ceva nou care ma atrage ..ma fixeaza si tot asa…..mereu descopar oameni noi…care am schimba putin cate putin…si isi lasa amprentele in sufletul meu si uneori pe trupul meu….am in mine putin din fiecare…si am dat la toti o parte din mine….(o particica nu va ganditi ca am dat parti din alea mai mari:)))

Ar mai fi ceva ..daca maine ti s-ar spune mai ai putin timp sa-ti folosesti o mana, un picior sau orice alta parte din corpul tau….ce ai face? eu cred ca mi-as folosi mult acea parte ca sa nu-mi fie dor de ea….ca apoi sa invat sa traiesc fara acea parte…
E greu sa pierzi ceva..dar atata timp cat nu-ti pierzi viata mai ai o speranta…. (PS: Nu te da batut/a nu totul se termina aici…mai e o cale …dar pana la ea lupta sa ramai pe calea asta ..si daca nu poti bucurate macar cat mai esti aici 😛 pentru ca viata e totul nu doar pt tn ci pt toata lumea care tine la tine…)

Reflections of a Skyline

reflections of a skyline
And I wanna play hide and seek, give you my clothes, tell you I love your shoes, sit on the steps when you take a bath, and massage your neck, and kiss your face, and hold your hand and go for a walk. Not mind when you eat my food, and meet you at Rudy’s and talk about the day. Talk about your day and laugh at your paranoia. Give you tapes you don’t listen to, watch great films… watch terrible films. And tell you about the TV program I saw the night before, and not laugh at your jokes. Want you in the morning, but let you sleep for awhile. Tell you how much I love your eyes, your lips, your neck. Sit on the steps smoking ‘til your neighbors come home. Sit on the steps smoking ‘til you come home. And worry when you’re late, and be amazed when you’re early. I’d give you sunflowers and go to your party and dance. Be sorry when I’m wrong and happy when you forgive me. Look at your photo’s and wish I’d known you forever. Hear your voice in my ear, feel your skin on my skin. And get scared when you’re angry. I tell you you’re gorgeous. And hug you when you’re anxious and hold you when you’re hurt and want you when I smell you and offend you when I touch you and whimper when I’m next to you, and whimper when I’m not. Smother you in the night and get cold when you take the blanket and hot when you don’t. Melt when you smile, dissolve when you laugh. But not understand how you think I’m rejecting you when I’m not rejecting you and wonder how you could think I’d ever reject you. And wonder who you are. But I accept you anyway. And tell you about the tree angel and enchanted forest boy who flew across the ocean because he loved you. I’d buy you presents you don’t want and take them away again and ask you to marry me and you say no again but keep on asking because though you think I don’t mean it but I always have from the first time I asked you. I wander the city thinking, but I’m empty without you, but I want what you want and think I’m losing myself.
But I’ll tell you the worst me and try and give you the best of me because you don’t deserve any less. Answer your questions when I’d rather not. And tell you the truth when I really don’t want to. And try to be honest because I knew you prefer it. And think it’s all over but hang on for just ten more minutes before you throw me out of your life, forget who I am. And let me try and get closer you.

… And somehow communicate some of the over-whelming, undying, overpowering, unconditional, all-encompassing, heart-enriching, mind-expanding, ongoing, never-ending love I have for you.

goluri, lipsuri..pauza

Iubitii mei (ca acuma imi permit sa folosesc un ton familiar pentru ca de la un timp sunteti tot mai multi cei care imi vizitati blogul ) de ce ne chinuim sa pastram un loc gol in sufletul nostru…ca un privilegiu al celui/celei care a plecat …? de ce sa ne multumim cu lipsurile ? de ce sa nu renuntam la ele a? viata e si asa scurta treb sa o traim frumos, sa ne simtim liberi de ce sa ne legam de trecut si sa nu ne traim prezentul asa cum trebuie….
gata el/ea a plecat numai are nici un rost sa plangi….de ce ne place oare sa ne complicam ?
Daca fericirea ar fi fost asa de greu de atins nu s-ar fi numit asa ….s-ar fi numit neatinsa :)) (asta e asa ca de chestie) dar nu e asa, e usor sa fi fericit trebuie doar sa-ti schimbi conceptiile …nu ai nevoie de el/ea ca sa fii fericit sunt si altii in jurul tau, oricand poti gasi pe altcineva care sa fi intradevar ceea ce tie iti trebuie..eu una m-am saturat de povesti de amor , din alea dupa care iti pierzi capu , sufletul, demnitatea si mai stiu eu ce….bine nici nu vrea sa ma prefac ca gata am uitat de tot …ca nu pot fi prefacuta dar nici nu pot sa las ca viata mea sa stagneze …frate n-are rost…eu sunt puternica nu doar prin simplu fapt ca vad iubirea in fiecare zi si imi aduc aminte ca am lasat-o sa plece asa fara sa pot schimba ceva din cele intamplate (poate asa a fost sa fie si daca a fost asa foarte bine unele lucruri se intampla cu un motiv) ci prin faptul ca pot sa rad oricand si pot trece oricand peste orice ….sunt puternica pentru ca nu ma ascund , pentru ca spun tot ce gandesc….pentru ca iubesc si asta imi da forta si prin simplu fapt ca stiu ce vreau atata tot..in rest toate sunt bune….eu sunt ok..si toti ar trebuii sa fim daca nu pentru noi macar pentru toti cei care inca mai cred in noi…si care ne sustin si care ne iubesc….nu poti sa dezamagesti tu o multime doar pentru ca pe tine te-a dezamagit o sg persoana…nu e corect sa lasi o mie d evise din cauza ca o sg persoana nu mai e in viata ta…e aiurea sa crezi ca totul se rezuma la acea persoana…. nush eu una nu cred ca am fost asa sfarsita dupa orice despartire mi-am revenit ..bine din fiecare intr-un mod diferit….pentru ca nu poti iubi persoane diferite la fel..le iubesti diferit ….
Azi pun pauza intre golurile din viata mea…pentru ca nu le mai vreau….le arunc la gunoi…si nu-mi lipseste nimic…pentru ca lipsurile nu sunt motiv de plans si motiv de a lupta si de a le umple….de a trece peste orice….
Si chiar daca prezentul asta nu ma face sa cred in suflete..in inimi frante…eu sincer sunt fericita si impacata cu mine ..restul e de umplutura…
deci vreau sa va vad pe toti cum spuneti clar si raspicat goluri, lipsuri pauza;)))) nu are rost viata e frumoasa…prieteni sunt destui….nu se merita sa fi trist…ba dimpotriva cu cat ai o stare de spirit mai buna cu atat iti e mai bine pe orice plan ..sansele ca sa-ti gasesti mare dragoste iti sunt marite daca ai un moral bun si o buna dispozitie ieista din comun..:P (asta era gen sfat :)) ) nimanui nu-i plac persoanele posace si triste ..tuturor le plac persoanele vesele si optimiste…