paranoia…frica….

frica e un sentiment ce te lasa gol…..ajunge golul pana in stomac si simti cum pleaca de acolo spre celelalte organe ale tale si cand ajunge la inima …deja devine mai zbuciumata…iti simti pulsul peste tot…creierul numai functioneaza si te afli in stare de staza…privesti in gol sau dese ori ti se pare ca toata lumea fuge de tine..desi toti fug sa prinda troleul sau orice alt mijloc de transport in comun , simti cum toate privire iti sunt atintite desi oamenii din jrul tau nici nu te observa asa de tare…..aici apare paranoia…simti parfumul lui si te sperii ..ca si cum ” de ce e inca la mine si nu l-a luat cu el …acolo unde este ?” si apoi te sperii si mai tare cand lumea din jrul tau te inghionteste …toti se grabesc si brust o masina franeaza zgomotos in fatza ta…..din cauza tarii tale nici n-ai vazut ca defapt ai travestat pe rosu….omu te injura..tu deabea te trezesti la realitate…si incepi sa numai simti nimic…asta pana cand iar vezi ceva ce-ti aduce aminte de altceva si revii als tarea de frica…inima incepe din nou sa bata in ritm alert…tu incepi sa te agiti…sa te grabesti de parca cineva te-ar urmarii..in mintea ta se deruleaza multe chestii..amintiri parca ce nu au nici o legatura una cu alta si tot asa….iti imaginezi chestii…si simti tot ceea ce vezi in mintea ta….apoi cand totul esueaza….te sperii si mai mult….ajungi grabita in gara …si iti cumperi un bilet de tren… simti cum toate emotiile te parasesc….urci in tren si crezi ca totul s-a sfarsit….iar te minti..totul deabea incepe……

Reclame

now I don’t know….

Time passed quickly…I can’t say that I’m feeling empty…or I’m feeling sad….no ..I’m feeling strange, like I never felt before…..and I don’t know if I am like I am because of him or because I forgot you (I finally understood that you not going to change for anything in this world , yes you still stay just as selfish and mischievous as ever and me..hmm…I am the good one , that waits for you to come home…) What I understood from whole this thing? nothing…I deserve something good, I guy who can love me for who I am not for anything else, no I can’t say that I found him….because I don’t know what it is going to happen in the future, but right now I’m fine…I’m trying to understand what it is good for me to do…and you…you’re not in my plans for a very long time…but ..but wait for just 10 more minutes before I trought you out of my life, I wanna say ” Thanks” for gave me trears, love, suffering , and everything you gave me it is kept in a drawer….I hope that someday I can open the closet and say, „so once was”…..

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
de Lucian Blaga
Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu,
eu cu lumina mea sporesc a lumii taină –
şi-ntocmai cum cu razele ei albe luna
nu micşorează, ci tremurătoare
măreşte şi mai tare taina nopţii,
aşa înbogăţesc şi eu întunecata zare
cu largi fiori de sfânt mister
şi tot ce-i neînţeles
se schimbă-n neînţelesuri şi mai mari
sub ochii mei-
căci eu iubesc
şi flori şi ochi şi buze şi morminte.

(Comentariu )

Poezia a aparut in 1919 in volumul “Poemele luminii” a lui Lucian Blaga si face parte din seria artelor poetice moderne ale literaturii romane interbelice.
Textul poate fi considerat o arta poetica , deoarece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii, prin mijloace artistice este configurata conceptia despre poezie si despre rolul poetului (raportul acestuia cu lumea si creatia, problema cunoasterii ) din perspective unei estetici moderne.
Interesul autorului in arta poetica este deplasat de la tehnica poetica la relatii;e poet-lume si poet-creatie.
Arta poetica “ Eu nu strives corolla de minuni a lumii” sintetizeaza viziunea blagiana despre lume, care implica o dubla perspective: poetica si filozofica.
Misterul este un concept fundamental atat al operei filozofice a lui Blaga cat si al operei poetice. Atitudinea poetului fata de cunoastere, de raportare la mister : cunoasterea paradiziaca si cunoasterea luciferica.
In plan literal, cunoasterea se articuleaza in doua tipuri de metafore: plasticizante si revelatorii. Plasticizante apropie fapte , idei care apartin lumii reale fara sa aduca un plus de semnificatie iar cele revelatorii scot la iveala misterul din fapte, lucruri si idei.
Rolul poetului este de a potenta tainele lumii prin trairea interioara. Optant pentru cunoasterea luciferica poetul desemneaza propria “ cale” adancirea misterului si protejarea tainei prin creatie.
Rolul poeziei este acela ca prin mit si simbol , elementele specific imaginatiei , creatorul s apatrunda in tainele Universului sporindu-le.
Creatia este un mijlocitor intre eu (constinta individuala) si lume. Actul poetic converteste misterul nu il reduce.
Tema poeziei este una filozofica cunoasterea, descriind prin metaforele revelatorii “ lumina mea “ si “ lumina altora”, cele doua tipuri de cunoastere. Astefl poetul pune in opozitie atitudinea poetului de poetntare a marilor taine ale Universului, cunoasterea luciferica “ eu cu lumina mea sporesc a lumii taina “ fata de , cunaosterea paradiziaca “ Lumina altora /sugruma vraja nepatrunsului ascuns”.
Cunoasterea lumii in planul creatiei poetice este posibila numai prin iubire, prin comunicare afectiva totala: “ eu nu strivesc…/ caci eu iubesc”.
Motivul central este lumina care sugereaza cunoasterea dar si iubirea pentru tainele lumii, pentru ca poezia este o forma de cunaostere si de traire a misterului.
Titlul este o metafora revelatorie care semnifica idea de cunoastere luciferice. Verbul “ nu strivesc” la forma negative exprima refuzul cunoasterii de tip rational si optiunea pentru cunoasterea luciferica. Metafora revelatorie “ corolla de minuni a lumii”, imagine a perfectiunii, misterele universal, iar rolul poetului este de adancire a tainei care tine de o vointa de mister specific blagiana.
Relatiile de opozitie intre cele doua tipuri de cunoastere , se realizeaza prin antiteze “eu/altii” , “ lumina mea / lumina altora”, prin alternarea motivului luminii si al intunericului iar pe baza lor se construieste discursul liric.
Simetria textului liric se realizeaza prin reluarea sintagmei din titlu in incipit, dar si prin reluarea metaforelor enumerate in prima secventa si ultima secventa poetica (“flori, ochi, buze , morminte”). Aceste metafore surprind temele majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei “ corole” uriase care adaposteste misterul lumii : “flori”- viata/efemeritatea, frumosul, “ochi”- cunoasterea /contemplatia poetica a lumii, “buze”-rostirea/sarutul, “morminte”- marea taina a mortii/eternitatea.
Prima secventa poetica (primele 5 versuri) exprima concentrate atitudinea poetica fata de tainele lumii, refuzul cunoasterii logice, rationale, paradiziace, care incearca descifrarea tainelor. Verbele se asociaza metaforei “ calea mea” (destinul poetic asumat), care implica acceptarea tainei si potentarea ei (cunoasterea luciferica).
A doua secventa mai ampla, se construieste pe baza unor relatii de opozitie, iar procedeele folosite sunt antiteza si comparatia ampla, cum ar fi raportul eu-altii ce se face sub incidenta luminii, metafora a cunoasterii : “Lumina altora/ Sugruma vraja nepatrunsului ascuns/ in adancimi de intuneric/ dar eu,/ eu cu lumina mea sporesc a luminii taina”.
Marca eului liric dublu notate “eu/eu”, sugereaza optiunea acestuia pentru modelul cunoasterii luciferice.
A treia secventa , finalul poeziei, cu rol concluziv, desi exprimata prin raportul de cauzalitate (caci)
Cunoasterea poetica este un act de contemplatie (“ tot…se schimba…sub ochii mei “) si de iubire (caci eu iubesc / si flori si ochi si buze si morminte”)
Din punct de vedere prozodic, poezia este alcatuita din 20 de versuri libere (cu metrica variabila), al caror ritm interior reda fluxul ideilor. Eufonia versurilor sugereaza amplificarea misterului .De asemenea , forma moderna reprezinta o eliberare de rigorile clasice, o cale directa de transmitere a ideilor si a sentimentelor poetice.
Conceptia despre poezia lui Lucian Blaga se circumscribe problematicii cunoasterii. La randul ei cunaosterea este inteleasa in doua dimensiuni prin raportare la mister : descifrarea (cunoasterea paradiziaca) si incifrarea (cunoasterea luciferica). Rolul poetului este acela de a spori misterul lumii prin creatie. Sintagma “ calea mea “ sublimeaza caracterul de arta poetica a textului, destinul poetic asumat printr-o viziune proprie asupra lumii.

Testament (comentariu)

Testament
de Tudor Arghezi

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
Decât un nume adunat pe o carte,
În seara răzvrătită care vine
De la străbunii mei până la tine,
Prin rapi şi gropi adânci
Suite de bătrânii mei pe brânci
Şi care, tânăr, să le urci te-aşteaptă
Cartea mea-i, fiule, o treaptă.

Aşeaz-o cu credinţa căpătâi.
Ea e hrişovul vostru cel dintâi.
Al robilor cu săricile, pline
De osemintele vărsate-n mine.

Ca să schimbăm, acum, intâia oară
Sapa-n condei şi brazda-n calimară
Bătrânii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Şi leagane urmaşilor stăpâni.
Şi, frământate mii de săptămâni
Le-am prefecut în versuri şi-n icoane,
Făcui din zdrenţe muguri şi coroane.
Veninul strâns l-am preschimbat în miere,
Lăsând întreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, şi torcând uşure
Am pus-o când să-mbie, când să-njure.
Am luat cenuşa morţilor din vatră
Şi am făcut-o Dumnezeu de piatră,
Hotar înalt, cu două lumi pe poale,
Păzând în piscul datoriei tale.

Durerea noastra surdă şi amară
O grămădii pe-o singură vioară,
Pe care ascultând-o a jucat
Stăpânul, ca un ţap înjunghiat.
Din bube, mucegaiuri şi noroi
Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi.
Biciul răbdat se-ntoarce în cuvinte
Si izbăveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptăţirea ramurei obscure
Ieşită la lumină din padure
Şi dând în vârf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii întregi.

Întinsă leneşă pe canapea,
Domniţa suferă în cartea mea.
Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită,
Ca fierul cald îmbrăţişat în cleşte.
Robul a scris-o, Domnul o citeşte,
Făr-a cunoaşte ca-n adîncul ei
Zace mania bunilor mei.

comentariu

Poezia Testament de Tudor Arghezi deschide primul volum al scriitorului ” Cuvinte potrivite” aparuta 1927, este o arta poetica prin definirea metaforica a creatiei si prin exprimarea conceptiei cu privire la procesul poetic . Este un text programatic si inovator potrivit perioadei in care acesta apare, perioada interbelica, iar din aceasta cauza apartine directiei oderniste.Testament aduce perspective noi in incercarire de definire si autodefinire.
In poezia Testament sunt prezente idei privind dimensiunile estetice, etice si sociale ale creatiei, regasim identitatea intre planul autorului si cel al eului liric.Opera dezvolta un ansamblu de trasaturi care compun viziunea despre lume si despre viata poetului, despre menirea lui in Univers si despre misiunea artei sale , intr-un limbaj literar si particular.
Poezia apartine directiti moderniste pentru ca impune forme noi in cadrul creatiei artistice, produce adancirea lirismului si ambiguitatea limbajului particular, construieste metafore socante, potrivit esteticii noi prin care elementele uratului se transforma in frumos.
Testament se incadreaza in directia modernista prin rolul asumat de poet de a crea si de a reflecta asupra creatiei sale, un fel de ” lirism voluntar”. De asemenea interesul autorului se indreapta spre raportul dintre inspiratie si tehnica poetica punand problema cuvantului, a capacitatilor acestuia de a re-crea lumea.
Tudor Arghezi opteaza pentru o poezie moderna construita din strofe poliforme , cu o prozodie inedita. Textul este considerat o arta poetica deoarece autorul isi exprima propriile convingeri despre arta literara si despre aspectele esentiale ale acestuia.
In viziunea lui Arghezi , poetul este doar un creator orgolios si dublu determinat.El deschide relatia paternala cu un cititor abstract, pentru care aduce un mesaj trecand prin generatii succesve.El este un fauritor, ” slefuitor de cuvinte” care filtreaza trairile neamului prin propria sa constiinta.
Rolul poeziei este cel de transfigurare a orcaror aspecte ale realitatii prin cuvinte si imagine artistica, Arghezi considera ca orice aspect al realitatii, indiferent ca este frumos sau urat , grotesc sau sublim poate fi considerat material poetic , asta pentru ca dupa parerea lui ” Diformul produce surpriza”.
Fiind un monolog adresat , lirismul subiectiv se realizeaza prin atitudinea poetica, transmisa in mod direct iar la nivelul expresiei prin marcile subiectivitatii (marcile eului liric : ” nu-ti voi lasa”, ” eu am ivit”, ” le-am prefacut” etc.)
Tema poeziei o reperezinta conceptia asumata a poetului de a echilibra tensiunile dintre ” Slova de foc ” si ” slova faurita” in creatia cu valoare testamentara. Poezia-carte e o treapta spre cunoastere, un hrisov ( hrisov = act domnesc in Evul Mediu) ” al robilor cu saricile pline/ de osemintele” filtratre prin fiinta poetului,
Motivul central al textului este acela al cartii, care simbolizeaza ideea de cunoastere, are legatura spirituala intre generatii, pentru ca in ea se oglindeste ” seara razvratita” a stramosilor ce au urcat ” prin rapi si gropi adanci ” , dar si ideea de truda , de mestesug , de pasiune, Cuvantul ” carte” are o bogata serie sinonimica in text: testament, hrisov, cuvinte potrivite.
Atitudinea poetului reiese si din restul morivelor care apar in text:

– motivul tapului: care sugereaza pe o parte fortele demonice iar, pe de alta parte, sacrificiul , ispasirea tuturor pacatelpr savarsite, prin magia cuvantului.
– motivul revoltei: imbraca forme semnificative dar nu dramatice ” Durerea noastra surda si amara/ O gramadi pe-o singura vioara”; ” Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte/ Si izbaveste-ncet pedepsitor/ Pdrasla vie-a crimei tuturor”, ceea ce contureaza ideea ca poetul constientizeaza care este rolul sau de parinte, creator de noi universuri inchise in cartea-treapta.
– motivul metamorfozei : al transformarii uneltelor de creatie ” ca sa schimbam , acum intaia oara/ Saba-n condei si brazda-n calimara”.
TItlul este o metafora care ilustreaza foarte bine conceptul vizat,cu sens conotatv exprima ideea de mostenire lirerara ” act oficial” adresat urmasilor -cititori.
Incipitul este conceput ca o adresare directa a eulul liric catre un fiu spiritual ” Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte, / Decat un nume adunat pe’o carte „, opera sa, o treapta spre cunoastere, apare motivul mortii care acentueaza ideea ca atat creatorul cat si urmasii sai sunt raspunzatori de pastrarea valorilor continute in carte.
Compozitional , poezia are cinci strofe, alcatuite dintr-un sir inegal de versuri; peima strofa are opt versuri (o octava, contine monologul adresat al eului poetic catre cititorul abstract ) a doua strofa un catren (patru versuri) a treia si a patra strofa sunt strofe polimorfe ce construiesc ideea ca lumea se metamorfoseaza in dimensiune spirituala , strofa a cincea o octava (reintereaza ideea ca poezia se naste din tensiunea creata intre har si mestesug.)
Opozitia robul-Domnul se regaseste in versul ” Robul a scris’o, Dmnul o citeste” si reda relatia dintre scriitor si cititor , in care robul -poet si a ajumat statutul umil , de truditor al cuvantului.
Elementul de recurenta este metafora „carte ” care are un rol important in organizarea materialului poetic
Poezia Testament ilustreaza unitatea de conceptie si de viziune a lui Arghezi asupra exstentei!

Plumb (comentariu)

Plumb
de George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint –
Stam singur în cavou… si era vint…
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig –
Stam singur lângă mort… si era frig…
Si-i atirnau aripile de plumb.

(comentariu)

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta.
Simbolismul romanesc este caracterizat prin :
– accentuarea dimensiunii psihologice si dimensiunii estetice
– prin rafinamentul discursului liric generat de o retorica tipica,materializata prin folosirea simbolului, a sugestiei si a muzicalitatii care dau impresia de teatral si artificialitate.
In prima parte a poemului bacovian se evidentiaza accentuarea dimensiunii psihologice si anume sensibilitatea textului dusa pana la starea de criza,de nevroza, ce poate fi exemplificata prin cultivarea starilor sufletesti sau existentiale intr-un mod specific(solitudine, melancolie,tristete,inadaptare,instrainare, ratacire, claustrare, depresie.)
Retorica rafinata a repetarii temelor si simbolurilor, muzicalitatea exterioara si interioara, contribuie si ele la conturarea unui univers poetic simbolist. Plumbul , ploaia, sicriul, amurgul, nevroza, cimitirul etc. sunt teme si motive ce circula de la o poiezie la alta, configurand un decor sau definind o stare. Cromatica monotona este si ea repetitiva , griul, cenusiul contribuind la reliefarea unui decor sumbru.Figuratia umana este redusa. Eul liric figura centrala, ratacitor printr-o lume inchisoare, aflata in disolutie.Singura figura ce se individualizeaza este iubita , dar nici ea nu ofera o cale de salvare.Muzicalitatea exterioara este armonioasa , insa imaginile sonore care doau muzicalitatea interioara versurilor sunt stridente.
Poiezia Plumb de George Bacovia apare in 1916 in Volumul cu acelasi nume si se inscrie in unuversul tipic simbolist mai ales prin dramatismul trairilor eului liric, prin tehnica repetarii temelor si simbolurilor, prin cromatica,prin modul de constructie a cadrului, prin muzicalitatea interioara stridenta.
Structural poiezia este construita pe principiul simetriei, aceasta fiind asigurata de raportul dintre striuctura strofica si planurile imaginarului poetic: prima strofa (universul exterior) iar a doua strofa (universul trairilor eului liric)
Relatia de simetrie reiese si din paralelismul sintactic din versurile celor doua catrene:
„Dormea adanc/Dormea intors, iar legatura dintre cele doua planuri este asigurata de simbolul plumbului.
In prima strofa se descrie un spatiu al claustrarii, al singuratatii, al caprivitatii prin intermediul caruia se defineste o stare, casa-cavou, spatiu al mortii, devine ultimul refugiu al fiintei.
Starea dominanta este angoasa amplificata de culoarea predominanta gri , starea nu este descrisa explicit ci se deduce din descrierea cadrului .Prima strofa se concentreaza asupra cadrului exterior, singura referire la eul liric fiind „stam singur” ce defineste starea de singuratate a eului , stare ce se amplifica in strofa a doua.
Strofa a doua debuteaza sub sem tragic existential, generat de disparitia afectivitatii, de nebutinta implinirii prin iubire. Metafora ” dormea intors amorul meu de plumb”, imperfectul verbului indica o situatie durativa in momentul vorbirii, epitetul „intors” este cuvantul tragic deoarece sugereaza despartirea.
Eul liric priveste sentimentul ca un spectator intre lumea interioara si cea exterioara ” am inceput sa-l strig”
Verbele marcheaza incercarea disperata de regasire (incercarea de a iubi din nou)
Versul ” Stam singur langa mort si era frig” arunca in neant incercarea de salvare, iar „amorul” abstract este umanizat in postura de mort, fiinta intrata in neant.
Simbolul central este numit in titlu si are utilitate simbolic-funerara, folosirea repetitiva creaza intensitatea unei obsesii, deoarece plumbul se gaseste atat in lumea obiectuala cat si in cea sufleteasca , desi lumea obiectuala etse bine reprezentata si este marcata de distrugere.
Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa ca simbol al zborului, are directie descendenta” atarnau” dublata de un atribut al incremenirii ” plumb”.
Rima fiind imbratisata , monotonia amplificata prin repetarea obsesiva a cuv ” plumb”. Muzicalitatea interioara este bazata pe imaginile auditive stridente.
In Plumb referirea la eul liric apare o singura data , atunci cand el apare in ipostaza insinguratului inconjurat de semnele mortii Aflat intr-o stare de staza , in nemiscare, traind acut constiinta neputintei salvari.
In a doua strofa imaginea iubitei moarte accentueaza si mai mult ideea de singuratate, absenta iubirii este semnul absentei comunicarii de aici si strigatul disperat al unei fiinte ce-si exteriorizeaza groaza.
Teatralismul bacovian , modalitate de manifestare tragismului, tipica omului modern pentru care a iubi devine o forma de suferinta.
Artificialitatea reiese din faptul ca natura numai e ca la romantici spatiu privilegiat ci doar decor textuak. Decor ce circumscrie spatiu al dezagregarii continue. Nostalgia evadarii, mereu esuata, fiinta insingurata revenind mereu, mereu in acelasi punct mort in care plumbul incremeneste o lume.

despartire

se spune ca timpul spulbera existentele,pentru noi oare mai e timp? Oare nu ne-am consumat inutil toate momentele? toate clipele noastre au fost franturi le nimicului consumat in doze mici si rare….ne-am mintit..rar si putin….pentru ca nu ne-am amagit mult….nici des

….m-ai iubit?

nu stiu,dar eu…?

eu te-am iubit?

nici asta nu stiu, aucm cand s-au intamplat atatea nu ma mai mira nimic, nici intalnirile noastre pe ascuns nici cele din vazul lumii, e trist ca nu ma mai impresionezi , ca totul e schimbat si e adevarat timpul te vindeca de unele boli sau te invata sa traiesti cu durerea si as fi putut sa te iubesc ca atunci ….da ca la inceput , dar timpul spulbera existentele si tot ce ar fi putut sa fie atunci azi nu mai are rost…everything is wrong and I still asking myself if you are here with me Why I don’t see you? and

time always make us change

, even we are not together…..