Plumb (comentariu)

Plumb
de George Bacovia

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint –
Stam singur în cavou… si era vint…
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig –
Stam singur lângă mort… si era frig…
Si-i atirnau aripile de plumb.

(comentariu)

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta.
Simbolismul romanesc este caracterizat prin :
– accentuarea dimensiunii psihologice si dimensiunii estetice
– prin rafinamentul discursului liric generat de o retorica tipica,materializata prin folosirea simbolului, a sugestiei si a muzicalitatii care dau impresia de teatral si artificialitate.
In prima parte a poemului bacovian se evidentiaza accentuarea dimensiunii psihologice si anume sensibilitatea textului dusa pana la starea de criza,de nevroza, ce poate fi exemplificata prin cultivarea starilor sufletesti sau existentiale intr-un mod specific(solitudine, melancolie,tristete,inadaptare,instrainare, ratacire, claustrare, depresie.)
Retorica rafinata a repetarii temelor si simbolurilor, muzicalitatea exterioara si interioara, contribuie si ele la conturarea unui univers poetic simbolist. Plumbul , ploaia, sicriul, amurgul, nevroza, cimitirul etc. sunt teme si motive ce circula de la o poiezie la alta, configurand un decor sau definind o stare. Cromatica monotona este si ea repetitiva , griul, cenusiul contribuind la reliefarea unui decor sumbru.Figuratia umana este redusa. Eul liric figura centrala, ratacitor printr-o lume inchisoare, aflata in disolutie.Singura figura ce se individualizeaza este iubita , dar nici ea nu ofera o cale de salvare.Muzicalitatea exterioara este armonioasa , insa imaginile sonore care doau muzicalitatea interioara versurilor sunt stridente.
Poiezia Plumb de George Bacovia apare in 1916 in Volumul cu acelasi nume si se inscrie in unuversul tipic simbolist mai ales prin dramatismul trairilor eului liric, prin tehnica repetarii temelor si simbolurilor, prin cromatica,prin modul de constructie a cadrului, prin muzicalitatea interioara stridenta.
Structural poiezia este construita pe principiul simetriei, aceasta fiind asigurata de raportul dintre striuctura strofica si planurile imaginarului poetic: prima strofa (universul exterior) iar a doua strofa (universul trairilor eului liric)
Relatia de simetrie reiese si din paralelismul sintactic din versurile celor doua catrene:
„Dormea adanc/Dormea intors, iar legatura dintre cele doua planuri este asigurata de simbolul plumbului.
In prima strofa se descrie un spatiu al claustrarii, al singuratatii, al caprivitatii prin intermediul caruia se defineste o stare, casa-cavou, spatiu al mortii, devine ultimul refugiu al fiintei.
Starea dominanta este angoasa amplificata de culoarea predominanta gri , starea nu este descrisa explicit ci se deduce din descrierea cadrului .Prima strofa se concentreaza asupra cadrului exterior, singura referire la eul liric fiind „stam singur” ce defineste starea de singuratate a eului , stare ce se amplifica in strofa a doua.
Strofa a doua debuteaza sub sem tragic existential, generat de disparitia afectivitatii, de nebutinta implinirii prin iubire. Metafora ” dormea intors amorul meu de plumb”, imperfectul verbului indica o situatie durativa in momentul vorbirii, epitetul „intors” este cuvantul tragic deoarece sugereaza despartirea.
Eul liric priveste sentimentul ca un spectator intre lumea interioara si cea exterioara ” am inceput sa-l strig”
Verbele marcheaza incercarea disperata de regasire (incercarea de a iubi din nou)
Versul ” Stam singur langa mort si era frig” arunca in neant incercarea de salvare, iar „amorul” abstract este umanizat in postura de mort, fiinta intrata in neant.
Simbolul central este numit in titlu si are utilitate simbolic-funerara, folosirea repetitiva creaza intensitatea unei obsesii, deoarece plumbul se gaseste atat in lumea obiectuala cat si in cea sufleteasca , desi lumea obiectuala etse bine reprezentata si este marcata de distrugere.
Metafora ultimului vers anuleaza orice iluzie a salvarii. Aripa ca simbol al zborului, are directie descendenta” atarnau” dublata de un atribut al incremenirii ” plumb”.
Rima fiind imbratisata , monotonia amplificata prin repetarea obsesiva a cuv ” plumb”. Muzicalitatea interioara este bazata pe imaginile auditive stridente.
In Plumb referirea la eul liric apare o singura data , atunci cand el apare in ipostaza insinguratului inconjurat de semnele mortii Aflat intr-o stare de staza , in nemiscare, traind acut constiinta neputintei salvari.
In a doua strofa imaginea iubitei moarte accentueaza si mai mult ideea de singuratate, absenta iubirii este semnul absentei comunicarii de aici si strigatul disperat al unei fiinte ce-si exteriorizeaza groaza.
Teatralismul bacovian , modalitate de manifestare tragismului, tipica omului modern pentru care a iubi devine o forma de suferinta.
Artificialitatea reiese din faptul ca natura numai e ca la romantici spatiu privilegiat ci doar decor textuak. Decor ce circumscrie spatiu al dezagregarii continue. Nostalgia evadarii, mereu esuata, fiinta insingurata revenind mereu, mereu in acelasi punct mort in care plumbul incremeneste o lume.

Reclame

2 răspunsuri la „Plumb (comentariu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s