iarna asta …

Iarna asta fara sa stau prea mult pe ganduri am plecat la munte…era deja dimineata plecarii … n-am avut timp de gandire..mi-am carat bagajul pana la primul taxiu …nici nu se vedea lumina zilei…. n-am bagat de seama niimic… nici luna care ma privea uimita… nici stele care incet dispareau….nici frigul care ma invaluia cand am ajuns la gara…… m-am uitat fugar pe bilet… numai retin nr vagonului….. sau nr locului pe care l-am ocupat…stiu doar ca mi-as fi dorit un el langa mine…da un el care sa-mi spuna

…” deabea astept iubita mea „.

..dar n-a fost asa…. e adevarat n-am plecat sg …dar in fine… azi vreau sa fabulez asa ca o sa continui…
Hmmm…Brasovul….cat de frumos si cat de friguros… m-am bucurat ca un copil de tot peisajul de acolo… m-am imbujorat….am baut vin fiert…uff mirosul vinului fiert cu scortisoara si aroma de portocala…. parca il simt cum misuna prin corpul meu…. hmm… si strazile …ce strazi… puteai in orice moment sa cazi… era un ghetus…dar ce conta… si mirosul de floricele… cu sare … si totusi mi-am cumparat o punga mica…:)) si m-am dat in leagan … si am alergat prin zapada… si parca cand facem ochii mari …. si vedeam luminile ma simteam o persoana importanta….

si …el .

..am pastrat privirea lui mult timp .. si l-am dorit langa mine… si poate asa ar fi trebuit sa fie… sau poate cine stie asa o sa fie odata si odata….
Dar l-am visat de atatea ori si mana lui langa mana mea statea… si mi-a sorbit de pe buzele reci ca gheata sarutul…. si l-am citit dimineata in cafea…si l-am baut odata cu primul vin fiert ….seara… si parca l-am zarit si pe cer cu primul luceafar….dar dupa un timp… a devenit cenusa tot focul amintirilor noastre …cu tot ce-as fi putut sa iau cu mine … la brasov…si cu tot ce-as fi ramas aici cu el in Constanta….

si-acum ma intreb

” oare l-am iubit?” sau doar eram atrasa de felul lui sarmant de a-mi vb..de a ma face sa fiu atenta la el …la tot ceea ce-mi spunea…?… si viata mea de atunci parca numai e …
iarna asta am alergat sa gasesc un raspuns… o alinare pentru sufletul meu care ingheta fara ca eu sa pot topi vreodata gheata….si oricata caldura acuma as primi degeaba ..pentru ca ….odata ce-a ingehtat… nu mai poate fi dezghetat….
iarna asta m-am pierdut printre mirosuri de gem … de coca proaspata..de pantispan…de vin… de prietenie …si atat…iubirea?..iubirea nu e un miros pe care eu sa-l pot mirosi…si iarna asta mi-am demonstrat ca oricat de departe as fi de casa…nu voi gasi ceea ce acasa nu am…:P
dar imi va fi dor de iarna asta … de ochii mijiti din oglinda veche….acum am una noua..:) …pentru acum sunt una noua…zapada mi-a spalat chipul si mi l-a transformat … acum iarna continua si transformarea inca n-a luat sfarsit….
Pot doar sa spun ca un el acum numai exista si pe el zapada l-a transformat in ceva ce nu ma mai atrage…in ceva cu totul si cu totul ….prea ciudat…

Reclame

de la 2010 la 2011

O sa incep acest posta cu La multi ani tuturor !
Acuma nush cam cata lume imi citeste blogu …:))) de foarte mult timp nu am mai dat la statistica ..:))
Anul 2010 a fost un an de munca… un an al diciziilor…a marilor dezvaluri .. a pierderilor… al lacrimilor…al maturizarii… dupa fiecare an imi dau seama cat am realizat si cat mai am de realizat….
In primul rand …:)) numai sunt atat de pesimista… imi iubesc mai mult viata si imi doresc mai mult sa-mi depasesc conditia …. nu-l mai astept pe fat frumos …si nici numai sper ca-l voi gasi :)) nu e pesimism asta ci e realism :)) fat frumos ..da de unde a?
Deci ce voi face in 2011 ?… buna intrebare deci … inca nu m-am gandit serios la ce voi face am fost asa de preocupata de 2010 ca n-am avut timp pt 2011….:)) .. dar fiind in perioada sesiunilor in 2011 ma intereseaza sa-mi iau toate examene indiferent de cat am de invatat… in rest..uff sa fiu sanatoasa… sa ma bucur de familia mea si de prietenii mei )) (aia care ii mai am ) si cam atat…a si sa-mi fac noi prieteni ..sa calatoresc cat mai mult posibil si sa ma ma pregatesc sa devin un bun inginer ..:P deci 2011 deja ti-am facut planuri 😛 :))
As vrea sa ma intorc in locurile care mi-au placut langa oamenii care s-au purtat foarte frumos cu mine 😛 ….

IN TIMP INVETI


IN TIMP INVETI

(Jorge Luis Borges)

Dupa un anumit timp,
omul invata sa perceapa diferenta
subtila intre a sustine o mana
si a inlantui un suflet,
si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva
si ca a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,
si asa, omul incepe sa invete…
ca saruturile nu sunt contracte
si cadourile nu sunt promisiuni,
si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi,
si invata sa-si construiasca toate drumurile
bazate in astazi si acum,
pentru ca terenul lui ‘ maine ‘
este prea nesigur pentru a face planuri …
si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.

Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult,
pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza.
Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina
si-si impodobeste propriul suflet,
in loc sa mai astepte ca altcineva sa-I aduca flori,
si invata ca intradevar poate suporta,
ca intradevar are forta,
ca intradevar e valoros,
si omul invata si invata …
si cu fiecare zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de
cineva pentru ca iti ofera un viitor bun,
inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.

Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale,
fara a pretinde sa te schimbe,
iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.
Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.

Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,
si ca cel care nu lupta pentru ei,
mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,
pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.

Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,
dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.

Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,
e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la aceeasi intensitate.

Cu timpul iti dai seama ca desi
poti fi fericit cu prietenii tai,
intr-o buna zi vei plange
dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.

Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,
nu se va mai repeta niciodata.

Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana,
mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi
umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.

Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,
asta va determina ca in final,
ele nu vor mai fi asa cum sperai.

Cu timpul iti dai seama ca in realitate,
cel mai bine nu era viitorul,
ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,
iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine
si acum s-au dus si nu mai sunt…

Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa
ceri iertare,
sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor,
sa spui ca ai nevoie,
sa spui ca vrei sa fii prieten,
dinaintea unui mormant,
nu mai are nici un sens.

Dar din pacate,
toate se invata doar cu timpul…

Anul IUbirii…

sper ca anul asta sa ma numar printre norocosii care vor avea parte de iubirea persoanei iubite….
as avea multe de scris si multe de spus ..deoarece 2010 a fost un an plin… din toate punctele d evedere…dar nu am in acest moment timpul suficient…. asa ca am sa va las cu cateva chestii la care le-am facut coppy si pasteee..si ma revansez data viitoareee :*
„Dincolo de noi doi, de vorbele care acopera acest spatiu virtual si umplu o mare de Iubire ramanem doi indragostiti.

Poate cuiva din afara i se pare ca revarsarea asta de sentimente, declaratii si senzatii de toate felurile impartite oarecum public si intr-un mod nu foarte precis sau savant nu este decat un joc al cuvintelor.

Nimeni decat noi doi nu stie ce se ascunde printre cuvinte, dincolo de ele, cate pot sa ‘suporte’ si sa transmita.

Frumos…poate ca pare frumos pentru ca vorbele noastre se scriu din inima. De la o inima catre cealalta. Uneori prea brusc si necalculat, ca si Iubirea noastra. Alteori din prea mult dor neostoit…

Nu sunt doar vorbe, aparent frumoase.

Sunt bucati rupte din noi, farame de suflet pe care ni le transmitem unul altuia, petice de speranta, dorinte amanate care de-abia asteapta sa irumpa.

Fiecare vorba poarta in ea alte mii de vorbe , multe nespuse, destule gandite, putine rostite…Si fiecare cuvant ne leaga din ce in ce mai strans unul de celalalt. Cu doruri multe…Mult prea multe.”