as vrea ….

un baiat care sa ma mangaie … sa ma ciupeasca.. sa-mi puna piedica pe strada dar care sa stie si sa poate o conversatie pe teme filozofice… un baiat care sa abereze… dar care sa fie si scurt si la obiect cand este cazul… CIneva cu care sa merg in parca doar pentru a ne plimba pe alei si cu care sa ma simt in largul meu atunci cand mergem vara la o terasa de fite prin Mamaia ….care sa stie sa glumeasca atunci cand trebuie…si care sa stie sa fie serios atunci cand este cazul , cineva care sa am tina strans de mana… care sa am ciufuleasca… sa ma traga de par … sa ma muste….

Vreau un baiat al carui zambet sa ma topeasca… un baiat care sa ma stranga tare in brate…un baiat are sa se uite in ochii mei fara sa-mi spuna nimic iar eu sa inteleg tot…

un baiat care sa aiba initiativa, sa ma conduca atunci cand am nevoie si sa se lase condus cand nu gaseste iesire . Un baiat care sa gasesca creierul unei femei mai interesant decat sanii ei , care sa-mi spunca ca sunt frumoasa atunci cand sunt nemachiata si sunt imbracata in trening… Cineva care se pricepe sa faca complimente subtile… care sa-mi spuna calm „te avantajeaza asa de mult culoare asta „… in loc de „esti frumoasa” .
Cineva care stie sa interpreteze corect orice cuvant si care nu-mi bate apropouri…
Un baiat care imi va spune cand si cum gresesc …si care isi asuma vina atunci cand si el greseste , la randul lui…
Cineva care intelege ca o relatie e formata din DOI …ca fiecare are drepturi , opinii, si ca fiecare trebuie sa se implice intr-o oarecare masura… nu toti o facem la fel de bine dar pentru toate exsita un inceput si eu mod de a invata … si mai ales in toate problemele care apar va exista acea comunicare despre care se spune ca e cheia tuturor succeselor…
Vreau un baiat care sa-mi aduca un buchet de trandafiri de ziua mea … si sa-mi rupa de pe strada o floare intr-o zi oarecare si sa mi-o puna dupa ureche …
Un baiat care sa stie ca imi place sa ma rasfat … care ma intelege ca uneori sunt un copil si alteori imi doresc sa port o discutie care sa-i starneasca interesul…

Vreau pe cineva care sa nu-mi zica „te iubesc ” din prima luna doar ca sa ma bage in pat

….un baiat care stie cum sa ma ia cand sunt suparata si care stie sa ma impace cand sunt suparata rau …. cineva care intelege ca am un orgoliu prostesc si ca ma supar din orice….din ceea ce consider eu mai serios…
Un baiat care sa stie ca pentru mine nu conteaza cuvintele .. ci gesturile mici .. chestiile nebunesti care in ziua de azi numai conteaza pentru nimeni…

Un baiat care sa se opreasca in mijlocul trecerii de pietoni doar pentru ca vrea sa ma sarute… un baiat care sa vrea sa danseze cu mine … oricat de prost s-ar misca… unn baiat care sa-mi dea mesaj chiar daca suntem unul langa celalat … cinava care sa ma sarute pe obraz…. cineva care nu se teme sa se rataceasca…. cineva care sa riste …. sa-i placa adrenalina….

Cineva care sa mearga cu mine la gara si sa aibe curajul sa se urce cu mine intr-un tren la nimereala…. cineva care crede in destin…
Un baiat care cu care ma dau cu barca…. care sa mearga cu mine in parcul de distractii…. care sa vine cu mine la un film horror si sa fie pregatit sa ma sperie…
O persoana care intelege ca prietenii sunt foarte importanti pentru mine.. cineva care intelege ca uneori simt nevoia sa merg singura la film…sau cu prietenele in mall…
Cineva care da libertate cat sa nu am simt sufocata…si care e gelos cat sa simt ca tine la mine… cineva care nu ma judeca dupa aparente… dupa prieteni sau dupa marca hainelor ….cineva care nu ma judeca dupa spusele altora ci dupa modul in care ma descopera el…
Un baiat care isi doreste sa ma cunoasca asa cum sunt si care isi da seama de cat de complicata sunt… si totusi nu se sperie….

Un baiat complex cu simtul umorului … cu imaginatie .. pupacios , realist dar si romantic, cu picioarele pe pamant dar si visator… si mai ales spontan…

O pesoana care sa-l satraneasca interesul sa il cunosc…o persoana care ma recucereste in fiecare zi…care uraste rutina si lucrurile comune…
Un baiat care sa ma tina in brate noaptea si care sa se trezeasca cu jumatate de ora mai devreme , doar ca sa ma priveasca cum dorm… cineva care sa se chinuie sa faca clatite…oricat de mult fum ar iesi in bucatarie…cineva care sa asculte o melodie si sa se gandesca la mine…cineva care apreciaza un simplu curcubeu.. sau o plimbare cu rolele sau cu bicicleta in parc atunci cand e soare…. un baiat caruia sa-i placa mirosul primaveri… si modul cum cad frunzele toamna… sau alergatul pe malul marii… sau bataia cu bulgari iarna tarziu…. Un baiat care vede dincolo de aspectul material al fiecarui lucru … esenta sa…
Un baiat care sa-i placa la nebunie prajiturile , care sa-i placa sa gatesca orice mancare cu mine…care iubeste oceanul si care viseaza sa ajunga intr-o zi in America doar ca sa o vada si sa poate sa-mi spuna si mie cum este…
Un baiat cu care sa vad rasaritul… si apusul … o persoana cu care sa ma simt in largul meu si care sa ma aprecieze pentru felul in care gandesc si pentru nebuniile pe care le fac si care ma fac pe mine sa ma simt vie….

Un baiat care crede in Dumnezeu si in puterea dragostei….

Reclame

doua cercuri colorate ….

compasul iubirii mele azi se pare ca numai functioneaza la cate cercuri am facut … creionul se pare ca s-a cam tocit…. de-atata vreme de-atata criza nimic din ce putea sa faca azi n-are putere nici sa-nceapa , a se plimba pe foaia goala… am incercat din rasputeri sa-l fac sa rotunjeasca un cerc …. o mica farama de speranta a disparut incet incet… N-am cum sa mai incerc nimic… n-am timp nici macar pt odihna caci vremea trece incetisor iar eu ma sting tot mai rapid…. n-am rezistenta ca cele moderne caci sunt traditionala rau… si clasica si mai nebuna…. ai sa ma lasi incetisor pentru una mai buna… mai cam ca tine … am sa ma si ting ca-i sa ma lasi … dar n-am sa plang nicicum …. n-am cum…. chiar daca din intamplare o lacrima va lovi foaia noastra cu cercuri colorate nimic nu ne-ar face sa revenim la ce am fost odata… doua cercuri colorate pe aceiasi foaie…. facute fara deosebire de doua compasuri ciudate….

” Alerg , zambesc, ating…cumpar uneori”…

” Alerg , zambesc, ating…cumpar uneori”… vine mai mult de la faptul ca uneori imi vand singura fabulatii….
Ma trezesc brusc pe refrenul unei piese hard-rock… (adevarul e ca noapte trecuta nu prea am dormit … o raceala cumplita nu m-a lasat sa pun geana pe geana… )…
Mi-ar placea ca el si cu mine sa traim in acelasi loc… sa ma trezesc dimineata si sa-l gasesc langa mine … sa lenevim amndoi si apoi in graba sa-mi zica ” Trebuie sa plec”… inainte sa iasa pe usa sa bea cafeaua facuta de mine dupa reteta lui… Pupicul … Cheile … Masina … si constiinta m-ar intreba ” Esti sigura ca nu te-ai -plictisi?”… Cum as putea ? Visul a reinceput. Si nu-mi pasa de ploaia de afara. Alerg, zambesc, ating, cumpar uneori … si nimic din urma mea nu mai conteaza… nu , nu fac poze … niciodata poze … Daca momentele fericite se sperie de blitz, fie el si incorporat? Si daca , in cazul acesta, toate pozele ar iesi negre-negre, iar eu m-as intreba la nesfarsit ce-am facut gresit, „unde s-au dus culorile?” … Fara poze a caror prezentare sa inceapa cu : „am fost fericita atunci…”</em>

I think I can use somebody…. like u …

Ma deschid in albastru….
si ma unesc cu cerul
sufletului tau.
Si ma incalzesc
la soarele ochilor tai
si ma ascund apoi,
la umbra buzelor tale.
Ma inchid in amurg
ca sa privesc noaptea
peste care imi plec ochii
adormiti ai stelelor.
Si astept rasaritul,
promisiunea intoarcerii
si iar ma deschid in albastru…..

Despre familie si supravietuire…

Din copilarie : „imi aduc aminte despre multa untura cu paine, despre perisoarele mamei pe care le punea in ciorba, de piftie si holul acela lung care se numea bucatarie…de zilele cand mergeam toti la pescuit… si sarbatorile in care tata ne ducea in oraselul copiilor… uneori mai venea si mama cand nu era de munca…de micul dejun in familie mai ales de sarbatori… , de carnetele de elev pe care i le aduceam tatei dupa treminrea semestrului…. si de povestile pe care aceste ni le zicea la cina… Doamne cat mai radeam… lucrurile in timp s-au mai schimbat… holul cel mic a devenit unul mai mare si plin cu flori iar bucataria aceea mica acum e una destul de mare…. cinele in familie sunt mai dese … chiar obligatoriu … si nu sunt nicodata tacute…in schimb numai exista iesiri in familie… „
Despre prietenie: am invatat de la mama sa nu am incredere totala decat in familia mea , ca nu exista prietenie adevarata si, mai devreme sau mai tarziu , o sa fiu ranita. Dar tot de la mama am invatat sa iubesc oamenii (casa noastra era mereu plina cu copii sa numai zic de curte ) sa pun pe masa tot ce am mai bun si , cand am un musafir in vizita , sa scot tacamurile cele frumoase (nu pe cele desperecheate) si fata de masa nepatata. Am invata de la tata sa nu promit niciodata nimic daca nu sunt absolut sigura ca pot sa ma tin de cuvant , ca mai bine ma inghite pamantul decat sa ramana o promisiune neonorata. Am invatat de la sora mea sa am intotdeauna incredere in mine pentru ca asa cum spunea : „tu esti desteapta nu te mai stresa ai sa reusesti !” si tot de la ea am inteles ca trebuie sa supravietuiesti , ca esti dator sa iesi invingator ori ce ar fi, iar viata insasi este o victorie.”
Despre viata :” in timp am invatat de la toti cei care mi-au mai infipt cate-un cutit in spate, ca indiferent de stiuatie , de durere sau orice altceva trebuie sa te descurci si sa mergi mai departe… nimic nu trebuie sa te doboare sau sa te faca sa te indoiesti de capacitatile pe care le ai. Am mai invatat ca daca muncesti mult-mult mult de tot, pana la epuizare, ai sanse sa reusesti in viata, ca :” or fi ei cu pile, dar daca macar un loc fara pile s-o gasi , si tu trenuie sa-l iei pe ala””
Despre iubire: ” am inteles ca nu tine de foame , ca e frumoasa in cartile mele si in filmele pe care adesea le vizionez , dar ca nu aduce nimic bun, iar rostul nostru este sa invingem supravietuind. Mi s-au arata mereu in jur cupluri longevive care au rezistat pentru ca erau priteni foarte buni, camarazi de drum lung, umar de baza la greu.

Mi s-a spus ca fluturii din stomac mor repede si dupa aceea ramai cu nimic.”

in seara asta ….

inainte imi era foarte usor sa scriu despre orice si destul de greu sa le spun oamenilor din jurul meu parerea mea … despre orice subiect de discutie acum lucrurile sau inversat .. vorbesc mai mult si scriu mai putin… parca am uitat placerea aia a mea de a fabula… de a incanta ochiul cititorului…. de a alina suflete si a indulci inimi… vreau sa precizez ca din cele 3 carti pe care le-am inceput pe una sg am dus’o la bun sfarsit aseara…. sunt mandra de mine trebuie sa recunosc :)) … am sa fabulez si in seara asta … macar sa fac ceva bun sa incep saptamana facand ceva util 🙂

<blockquote>” te voi povesti … in seara asta sutelor de oameni , cu dorul inchis in palmele mele prea mici care sa-l incapa…
E vremea sa te scot din ghemele colorate cu care imi torc zilele , e vremea sa te aduc in lumina … si cineva o sa-mi spuna, cineva ma va ajuta sa aflu si eu cat este lumina si cat este noapte in povestea noastra , Si nu-ti voi cere tie asta , asa cum nu ti-am cerut nimic niciodata.
Povestea spune ca el o iubea, nebuneste si neconditionat….si ea venea spre el intodeauna…

Dar voi chiar credeti toate povestile?

Ii desparteau o lume, o stare extrem de civila, oamenii… temerile.. ce sa mai o viata, un timp si aproape 200 de kilometri…. constant, permanent … dureros
dar totusi s-au intalnit cumva,candva , pentru ca asa este povestea, si ei cuminti ca doua papusi si-au asumat rolurile principale.
ochii ei s-au deschis larg , degetele ei au desenat un suflet pe taste si l-au trimis in eter … catre el… rugandu-se , in taina , sa fie recunoscuta… inteleasa. Nu cerea nimic… se mira numai de sufletul lui…
El s-a indragostit irevocabil si a sunat-o doar ca s-o auda. I-a spus atunci povesti despre o sarbatoare, despre sarbatoarea ca a intalnit-o atunci cand avea nevoie mai mult. Ea a cazut sub vraja vocii lui si a stiut de-atunci , de cand el i-a rostit numele prima oara , ca va fi pasare captiva in palmele acelei voci🙂
Glasul lui cald si invaluitor , vocea ei pierduta, de copil speriat…. un dialog de chemari si taceri sonore prin care au inceputsa se cunoasca. Au incercat sa-si atinga sufletele cu vorbe frumoase, chiar s-au atins si-au devenit jumatati imperfecte ale aceluiasu glob….
El a inventat un motiv ca s-o cheme la el .
Ea a inventat un motiv sa mearga la el.
Era Mai si era aproape amiaza cand s-au vazut prima oara. Un amestec de raze si taceri pe care aveau sa-l evoce mereu. Si priviri flamande, si recunoasteri.
In ora aceea a primei intalniri aproape ca nu si-au spus nimic … erau impreuna si era bine…
Lumea in jurul lor isi schimba anotimpurile pentru ca in sufletele lor incoltea vara.
Povestea nu ne spune asta , dar ei erau tineri … dar nu erau singuri de foarte mult timp…sclipea in sufletele lor semnul unor promisiuni demult prafuite… si dureroase …
Dar atunci , in acea clipa fara cuvinte , ca si cum se regasisera la capat de drum, ca si cum se trezisera din somnul vrajitoarelor… le era cald .. le era bine ….le era perfect rotund.
Cand s-au despartit , el a vrut sa o sarute, iar ea s-a ferit. Putea duce cu ea povara sufletului pe care il lasa in palmele lui, putea duce durerea fiecarui kilometru ce avea sa-i desparta in fiecare zi, dar nu putea sa-i lase amintirea guri calde de care nu-si desprinsese ochii.
N-au dansat niciodata , desi ea isi mai doreste sa pluteasca in bratele lui… n-au privit niciodata zorii impreuna, n-au strabatut lumea cu sete de cunoastere si drag de nou … impreuna…. uneori vorbesc la telefon…deseori ea il viseaza si el o viseaza , dar nu-i spune asta niciodata, pentru ca visele unui barbat nu se spun…. uneori s-au iubit nebuneste….dar nu si-au spus niciodata cat de mult se iubesc… si nu-si vorbesc niciodata despre dor sau durere… nu au colindat niciodata parcuri impreuna si nici oameni de zapada n-au facut, niciodata.
Uneori trec saptamani bune de tacere pana cand unul dintre ei tresare speriat si se regasesc prin telefon.
Uneori isi recunosc chipurile , prin fotografii sau privesc acelasi film , desi nu impreuna…. alteori ea ii scrie scrisori pe care nu le trimite niciodata … si deseori el ii scrie poezii pe care ea nu le vede niciodata …… si povestea curge mai departe …nu stim pana cand, autorul suprem nu precizeaza… „