… perfect de imperfect…..

Sunt într-una din serile alea în care mă îndop cu portocale … şi e ciudat că nu e iarna … aveam seri din astea numai iarna când caloriferul din camera era mai fierbinte decât vinul fiert cu coajă de portocală şi mult piper ….şi puţină miere .. ce mai arome parcă deja le miros… şi pe lângă portocale mă droghez cu multă muzică comercială….ar trebui să fiu extrem de fericită .. pentru că toate parcă încep să se aşeze în viaţa mea profesională… de cea personală nu vorbesc…
Hmmm… acum cateva zile nu aveam somn se parea ca peretii camerei erau prea apasatori… si am stat treaza sa impiedic sa cada pe mine povara lor… .. . parca ar lipsi ceva din viata mea extrem de ciudata….dar gandindu-ma la asta un sfert de ceas … am ajuns la o concluzie … ce suna cam asa…

Daca aş încerca să fiu perfectă tot ar lipsi ceva, şi oricât de mult m-aş strădui să umplu golul perfect creat tot ai lipsi tu…şi asta ar face tot perfectul meu să fie perfect de imperfect….

Am o vagă idee că am uitat pe cineva prin drumul meu undeva departe … că am continuat să pun orgoliu meu mai presus de orice…că n-am iertat suficient greşelile celorlalţi … că am luat decizii pripite.. că m-am transformat şi că mi-aş dori viaţa aia roz înapoi ….dar asta nu se mai poate … şi încerc să fac totul perfect gândindu-mă că perfecţionarea mă face să ajung cât mai aproape de o stare de echilibru .. şi nu e aşa .. tot timpul îmi va lipsi ceva (poate iubirea.. poate prietenia.. poate o mandâiere… o şoaptă.. un gând bun..orice) … niciodata nu le poţi avea pe toate …dar cel puţin trebuie să ai ceea ce te umple sufleteşte .. şi nu ceea ce te umple fizic.. pentru că fizicul este trecator….

Totul e perfect de imperfect în viaţa mea….. uneori chiar îl plac alteori încerc să mă prefac … e atât de simplu să îl am .. că mă plictisesc uşor de noi… îl vad cum ia foc când îl privesc ….şi ştiu că m-ar aştepta oricât … oricum.. .. şi asta mă face să nu-l vreau .. eu vreau să-l cuceresc .. să domin.. să-mi gâdil orgoliu…. Să-l văd cum cade şi cum se ridică şi se scutură de praf… să-i aud planurile .. şi să văd dacă e hotărât să le ducă la bun sfârşit … să-l văd plângând … să-l văd râzând ….să ştiu că el al meu dar nu doar când vreau eu…. Eu vreau să-l văd cum se chinuie să mă facă să mă uit la el dar fără să se umilească suficient de mult…. Şi nu vreau să-l văd renunţănd ….

E asa de simplu sa fii al meu
Ma plictisesc de noï mereu, mereu…

Reclame