„Ce faci?

Bine!
Atat doar bine?
Da…doar bine…
Sigur n-ai patit nimic….?
NU…”

Am incetat sa mai vorbec cu cei din jurul meu despre problemele mele…despre gandurile mele…pentru ca numai am incredere…oamenii carora le spun despre mine mai amanuntit…au impresia ca ma cunosc si ca au dreptul sa se bage oarecum neinvitati in viata mea….sa ma judece…si sa ma faca sa ma simt aiurea cand nu ar trebuii….avem o singura viata nu trebuie sa ne spuna cineva cum sa ne traim viata…noi suntem singurii care vom decide ce anume vrem sa facem…azi… maine… ..acum… peste un an , doi….noi decidem cand sa facem lucrurile…cum le facem.. noi ne croim singuri ” hainele „, noi …doar noi..
Ce faci …cand faci… unde faci…unde pleci….tu decizi…nu altcineva..
E foarte important sa-ti impui chestia asta ./.. sa te gandesti..”Eu, oare ce vreau sa fac azi?”…”Oare cum imi va afecta asta viitorul?”… iti zic eu cum… daca nu-ti iei viata in maini , si nu iti dai seama de ce anume vrei…ci ii lasi pe altii sa te conduca….ei bine atunci vei fi un condus toata viata ta…si oamenii vor face ce vor vrea ei din tine… si tu, tu te vei simtii frustrat si neimplinit… si sincer decat o viata asa… mai bine…
Pentru o femeie sa zicem ca nu e maxim de grav … dar pentru un barbat e colosal….serios acuma… „Unde sunt barbatii cu caracter?”… e aiurea sa nu ai nici o parere a ta….un motiv.. un argument la nimic….sa faci pe sclavul … sa-ti pupi seful in fund….doar ca sa nu te dea afara…!
Ma gandeam zilele trecute la viitor… fabulez in minte planuri maretee….cariera… iubire..familie … copii….si daca totusi lista nu va fi chiar asa… daca o sa ma indragostesc si o sa-mi las cariera pe mai tarziu?… daca vreau un copil? ….sau daca sufar si renunt?…sau daca ma imbolnavesc de ceva si …..sau nu stiu chestii dastea…sau daca reusesc pe plan profesional…si nu gasesc pe nimeni pe planul personal….?…daca sfarsesc intr-un apartament mare si gol…cu un caine balos si urat?….
Stiu ca poate toate astea arata ca poate nu am atat de multa incredere in mine….desi nu e adevarat stiu ca tot ceea ce tine numai de mine e realizabil…stiu ca daca vreau ceva e clar ca voi muncii dublu , triplu… cat va trebuii ca sa obtin tot ceea ce vreau… dar cand vine vorba de familie…copii… e aici e mai diferit… aceste lucruri nu depind numai de mine… si la cum vad eu lucrurile…am impresia ca mi-a cam trecut timpul de indragosteala….prosteala….curiozitate….si totusi cand vine vorba de baieti oscilez…imi zboara gandul departe…nu ma pot fixa pe o persoana anume… imi hranesc stima de sine cu priviri….complimente si cat mai multe inimi colectate… cu pareri de rau ca nu pot impartasii cu nimeni sentimete profunde cum ar fi iubirea,….ma hranesc din orgoliu …….poate de teama…ca nu ma va iubii la fel…. sau poate nu stiu nu sunt eu facuta pentru asa ceva…sunt persoane care toata viata se chinuie sa iubeasca pe cineva si nu reusesc….poate de aia …sunt persoane facute pentru a lasa lumii ceva …fara a primii nimic in schimb …
Ce fac?….mai nimic… sufar.. plang… rad..ma bucur…ma chinui sa ma inteleg…ma straduiesc sa reusesc in tot ceea ce imi propun….astept …sa iubesc…pe cineva…asta fac.

era mai simplu

Un gand ma tot macina… un regret ma striga necontenit de cateva zile…. o intrebare defapt o convingere…”Era mai simplu cand eram mai mica”…de ce spun asta?.. pe masura ce am crescut am inceput sa vad cum e defapt viata…. cand eram mica totul era o joaca… oare cand s-a terminat tot ?…totul era un joc pentru mine… pana si primul job a fost un joc…numai stiu cand a incetat sa fie amuzant….nu am idee ce s-a cu tot ceea ce am visat atunci…nici urma de vre’o amintire…. macar una fugara…parca viata ar fi de inchiriat … iar eu nu stiu sa cumpar … nu gasesc ofertele …si nu am discont…nici macar nu simt ca mai am un loc pe care sa-l pot numi „acasa”…dar poate nu am cautat destul.. si imi cer mii de scuze ca nu ma pot indragosti….si frang inimi…sau cel putin asa cred… simt ca tot ceea ce am nu e cu adevarat al meu….. parca as trai viata altcuiva… parca am inchiriat pe moca un loc …gol…si plin de crapaturi… in sufletul meu bate vantu…si parca nu as merita nimic decat ceea ce am….
era mai simplu , inainte sa dau piept cu lumea din afara globului meu de cristal…, puteam sa vb despre sentimente…si chiar aveam…si visam cu ochii mari deschisi la o viata mai buna… nu aveam curaj sa mut muntii… dar aveam speranta ca intr-o zi voi putea sa fac tot ceea ce vreau fara sa-mi pese…acum am curaj dar cataresc altfel lucrurile…. masor consecintele faptelor mele cu precizia unui chirurg aflat intr-o operatie pe creier…si judec fiecare fapta ca un judecator in sala de judecata…. imi maresc cercul de cunoscuti dar il micsorez pe cel al pietenilor…vorbesc mai mult … dar spun cuvinte goale… unor oameni de umplutura …merg drept dar niciodata pe aceleasi drumuri… numai bat la usi …ci intru direct …. si nu astept sa mi se permita ci imi dau singura voie…. sa gresesc sau sa fac lucrurile corect…. imi cer mai rar scuze si iert mai putin….rad mai mult dar iubesc mai putin…. sunt zile in care nu iubesc deloc… si nu duc lipsa sentimentelor decat foarte rar dar atunci e mai pregnanta si doare mai tare decat daca le-as duce dorul mai des…sufar mai mult…dar niciodata nu las sa se vada… imi bate inima in ritm alert foarte rar …iar cand bate se opreste brusc pentru ca isi da seama ca nu are motive sa tresalte…… societatea m-a facut o persoana rece…unii ar putea spune insensibila…ma supar imi treece , cad si ma ridic….uneori ma satur sa fiu puternica…si atunci imi iau o zi de pauza …de stat in casa si tratat rani vechhi…nu-mi permit decat o zi pe luna ….sa sufar …restul de 30 il petrec amintindu-mi scopurile…. si faptul ca daca ma abat pierd…si cum nu stiu sa pierd…prefer sa ma creada toti o insensibila decat sa-si bata cineva joc de bunatatea mea….iar increderea e un lucru greu de dat…si foarte usor de pierdut…
…………si totusi era mai simnplu inainte…acum parca nu sunt eu ….si e greu de recunoscut dar uneori mi-e dor de mine…. dar e pacat .. nu ma mai regasesc…:)