era mai simplu

Un gand ma tot macina… un regret ma striga necontenit de cateva zile…. o intrebare defapt o convingere…”Era mai simplu cand eram mai mica”…de ce spun asta?.. pe masura ce am crescut am inceput sa vad cum e defapt viata…. cand eram mica totul era o joaca… oare cand s-a terminat tot ?…totul era un joc pentru mine… pana si primul job a fost un joc…numai stiu cand a incetat sa fie amuzant….nu am idee ce s-a cu tot ceea ce am visat atunci…nici urma de vre’o amintire…. macar una fugara…parca viata ar fi de inchiriat … iar eu nu stiu sa cumpar … nu gasesc ofertele …si nu am discont…nici macar nu simt ca mai am un loc pe care sa-l pot numi „acasa”…dar poate nu am cautat destul.. si imi cer mii de scuze ca nu ma pot indragosti….si frang inimi…sau cel putin asa cred… simt ca tot ceea ce am nu e cu adevarat al meu….. parca as trai viata altcuiva… parca am inchiriat pe moca un loc …gol…si plin de crapaturi… in sufletul meu bate vantu…si parca nu as merita nimic decat ceea ce am….
era mai simplu , inainte sa dau piept cu lumea din afara globului meu de cristal…, puteam sa vb despre sentimente…si chiar aveam…si visam cu ochii mari deschisi la o viata mai buna… nu aveam curaj sa mut muntii… dar aveam speranta ca intr-o zi voi putea sa fac tot ceea ce vreau fara sa-mi pese…acum am curaj dar cataresc altfel lucrurile…. masor consecintele faptelor mele cu precizia unui chirurg aflat intr-o operatie pe creier…si judec fiecare fapta ca un judecator in sala de judecata…. imi maresc cercul de cunoscuti dar il micsorez pe cel al pietenilor…vorbesc mai mult … dar spun cuvinte goale… unor oameni de umplutura …merg drept dar niciodata pe aceleasi drumuri… numai bat la usi …ci intru direct …. si nu astept sa mi se permita ci imi dau singura voie…. sa gresesc sau sa fac lucrurile corect…. imi cer mai rar scuze si iert mai putin….rad mai mult dar iubesc mai putin…. sunt zile in care nu iubesc deloc… si nu duc lipsa sentimentelor decat foarte rar dar atunci e mai pregnanta si doare mai tare decat daca le-as duce dorul mai des…sufar mai mult…dar niciodata nu las sa se vada… imi bate inima in ritm alert foarte rar …iar cand bate se opreste brusc pentru ca isi da seama ca nu are motive sa tresalte…… societatea m-a facut o persoana rece…unii ar putea spune insensibila…ma supar imi treece , cad si ma ridic….uneori ma satur sa fiu puternica…si atunci imi iau o zi de pauza …de stat in casa si tratat rani vechhi…nu-mi permit decat o zi pe luna ….sa sufar …restul de 30 il petrec amintindu-mi scopurile…. si faptul ca daca ma abat pierd…si cum nu stiu sa pierd…prefer sa ma creada toti o insensibila decat sa-si bata cineva joc de bunatatea mea….iar increderea e un lucru greu de dat…si foarte usor de pierdut…
…………si totusi era mai simnplu inainte…acum parca nu sunt eu ….si e greu de recunoscut dar uneori mi-e dor de mine…. dar e pacat .. nu ma mai regasesc…:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s