uneori….e…

E mai greu sa uiti de cineva daca nu ai cu cine sa-l inlocuiesti….intotdeauna va fi asa….pentru ca e greu sa te obisnuiesti cu absenta cuiva cand abea ai reusit sa-ti faci un obicei de-l vedea in fiecare zi…sau de ai vb mereu..si e mai greu cand astepti un singur semn ca sa poti sa-i vorbesti din nou…dar uneori e bine sa pui punct unei relatii de care nu esti sigur…..nu prezinta siguranta….e mai bine sa zici „pas” decat sa suferi mai tarziu…. viata asta e oricum extrem de scurta….e imprevizibila …nu merita sa o petreci suferind …..
Uneori ne dam prea tarziu seama de persoanele din viata noastra …..traim cu ele in fiecare zi si nu apucam sa ne dam seama ce fel de persoane sunt decat atunci cand avem nevoie de ele iar ele nu au nevoie de noi….am observat de ceva vreme ca na…cand un om are nevoie de tine va gasi mijloace sa fie alaturi de tine…iar atunci cand nu mai are nevoie de tine..va gasi mijloace sa fie ocupat….asta a fost din totdeauna doar ca sunt momente cand treci cu vederea minunata lume in care traim….si ma gandesc la mine…serios…nu sunt egoista cand zic asta ma gandesc la mine si imi spun ..”nu trebuie sa ai incredere in nimeni….nu merita”…nu stiu cat din mine simte frica asta de oameni…nici numai stiu cat la suta din mine mai crede in oameni si cat nu…dar uneori e bine sa nu ai incredere in nimeni…dar nici sa nu vb cu nimeni nu poti…. in cazul meu imposibil;))) pentru ca esti judecat aspru si dat la o parte….si sincer nu asa se traiestee….dar e bine pentru propria siguranta sa pastrezi lucruri pentru tine…strict pt tine….
Uneori ma uit la lume pe strada..sau in microbuz…si ei chiar nu sunt la mine… au fetele acre si privirile negre….uneori ma simt aiurea ca sunt singura cu zambetul pe buze…sau singura acrita de fetele lor..:))) am si eu zile si zile :)) mai bune mai rele…
App zilele astea am fost mai mult pe la munca decat acasa… nu ca i-as lipsi cuiva…. pentru ca na..aceleasi chestii acasa….. stii senzatia aia ca nu ii pasa nimanui…nu te asteapta nimeni cu nimic…nu te intreaba nimeni cum iti merge… sau chesti dastea?…ehh cam asa e la mine acasa … dar + de asta cand iesi din casa treb sa dai 1000 de explicatii..dar cand te duci la munca… nu-i pasa nimanui daca ai mancat , daca e ok la munca…cu ce ajungi acasa …si e aiurea…dar in fine asta cu familia …. si etc etc…discut alta data …
Scrisesem pe facebook dimineata..”exista locuri in care nu te mai intorci niciodata”…si vroiam sa dezbat un pic acest minunat subiect….
Cand zic locuri ma refer la locuri…. cum ar fi scoala primara, liceu , facultate…sunt locuri in care nu te mai intorci … bn in vizita dar nu e aceiasi senzatie… nu ai cum sa intorci timpul…cresti si numai gandesti ca la 15 ani….si imi vine sa rad… dar eram tampiti rau in liceu…la facultate deja e altceva… aici fiecare e pt el….s-a dus prietenia….s-a dus tot…aici esti pe cont propriu…nu ai incredere in nimeni…(exagerez nu chiar in nimeni..nush in facultate cred ca am un prieten sau 2 dar sper sa reusesc sa ii pastrez…)..nu vreau sa par nush cum … fiecare are povestea lui…un motiv pentru care e asa cum e… pentru ca la 20 de ani deja ti-ai format un caracter…deja ai propriul stil de viata..nu te mai poti schimba …sau poti dar e foarte greu sa renunti la tot ceea ce ai facut toata viata… in fine…
Din cauza ca e foarte probabil ca un lucru sa-l faci doar o data ….e bine sa ramai de peste tot cu amintiri frumoase… cu oameni buni…fotografii…impresii….e foarte important sa razi mult…sa iti impui sa gandesti pozitiv…sa vezi mereu partea plina a paharului chiar daca el e aproape gol..nimanui nu-i plac persoanele pesimiste , acre sau aspre….
Uneori sunt o acritura…o rea.. am zile rele… pentru ca uneori ma satur de lumea asta falsa….mi-e greata de oameni materialisti… si d ebarbatii care cred despre femei ca sunt interesate doar de bani…. ei nu inteleg ca femeile au nevoie de mult mai multe chestii care nu implica neaparat bani! Recunosc ca nu mi-ar placea sa castig mai multi bani decat sotul meu … asta in cazul in care ma voi marita vreodata…dar nici nu mi-ar placea sa fiu o intretinutaa…. no way… desi pentru copiii mei as renunta la job … sa ii educ , sa ai grija de ei…. dar as investii banii in ceva si m-as ocupa cu administrarea afacerii…. …vise vise…detalii detalii….
Uneori simt ca visez cam mult …dar nu-mi pare rau… pe asta se cladeste viitorul…. daca ar fi sa ma gandesc calumea la asta … alta ar fi pov de pe ziua de azi…dar o las pe maine:))

ma gandeam zilele astea…

mă gandeam zilele ăstea la multe chestii…mă gandeam la timpul care trece necontenit prin viaţa mea… la persoanele care intră şi ies din ea…. la visele pe care uneori am impresia că nu le voi împlinii… la prietenii care uneori par să fie preocupaţi mai mult de propriile interese ….la idei …şi la îndoieli…la iubire… bani … faima…. la lucrurile pe care mi le doresc şi pe care nu reuşesc sa le am… la chestiile pe care le urasc şi de care am parte în ultimul timp… ma gandesc la tine… la mine … la acel noi inexistent …. stii întotdeauna mi-am dorit să găsesc pe cineva care sa fie numai pt mine…. numai cu mine… cineva diferit de toţi ceilalti.. poate că nu voi avea norocul să-l întalnesc prea curand…. poate ca nu îl voi cunoşte niciodată sau poate că a trecut de mii de ori prin faţa mea şi nu l-am cunoscut sau recunoscut….dar nu asta contează petru că viaţa asta este una singură … am o singură inimă pe care o pot da sau o pot păstra… pot alege eu ceea ce vreau să fac cu ea…. pot alege să ma opresc sau pot alege să continui…. pot spune ce gandesc si pot retracta tot ceea ce e gresit… pot şterge cu buretele trecutul meu… pot să o iau oricand de la capăt… fără să dau o mie de explicaţii şi fără să am măcar o remuşcaree…. sau vre o problemă cu marea mea conştiinţă… pentru că e dreptul meu să-mi conduc singură viata….
De ce spun toate astea…? pentru că mi se întamplă dese ori ca oamenii să mă judece şi să tragă concluzii pripite bazate pe gesturi sau cuvinte spuse în momente de slăbiciune…. şi nicidecum gandite sau simţite…. cu toţii greşim puţini suntem aceeia care recunoaştem că nu suntem perfecţi…. dar ceilalţi ar trebui să ne accepte exact aşa cum suntem ….
Nu vreau prea multe de la viaţa asta ….. dar ceea ce vreau trebuie sa fie bazat pe sentimente sincere pe respect si incredere… chiar mă gandeam zilele astea … nu cred că aş putea să-mi împart viaţa cu o persoana în care nu am incredere , pe care nu o pot respecta şi cărei nu-i port nici măcar un sentiment….cărei nu-i pot spune ce anume mă deranjeză sau ce anume mi se întamplă …. sau cu o persoană care nu mă ascultă…. şi care nu mă iubeşte catuşi de puţin încat să-mi aducă măcar un amărat de buchet de flori de ziua mea….
De asemenea mă gandeam zilele astea la multe lucruri….am foarte putini prieteni ….lumea nu stie foarte multe despre mine…desi sunt mai mereu ca o carte deschisa….parca oamenilor le este foarte greu sa citesca printre randuri….si totusi e mai bine asa…oricum lumea nu are rabdare sa te cunoasca ….e mult mai simplu sa spui despre cineva ca e nush cum…ca e nush ce ….chiar e super simplu sa judeci un om….timpul pe care ar trebui sa mi-l petrec pentru a-i convinge pe oameni cine sunt cu adevarat este extrem de mare …si nu ar avea rost…
la ce ma mai gandeam…… hmm… la super multe chestii…la viata ..la sanatate .. la oameni .. la bani….la dragostee.. la prieteni…. hmm… daca le ai pe toate…. nu ai cum sa nu fii fericit… dar in fine….

… oameni singuri…

Mai devreme mi-am umplut un pahar cu gheata si am turnat sifon peste ea… zgomotul bulelor din sifon ce intalneau gheata era puternic si totusi asta ma face sa ma gandesc ca pana la urma oricat de multa gheata ar fi pana la urma toata se va topii… inainte de asta ma gandeam la cat e de nedreapta viata asta… la cum fac eu mereu aceleasi greseli … la cat de ratata am fost saptamana asta si la cum am eu mereu asteptari mari de la oamenii prea mici…
Uneori ca si azi dealtfel am impresia ca mie chiar imi place sa fiu dezamagita , imi urasc imaginatia , creez scenarii si vreau ca lumea sa joace exceptional de parca oamenii ar fi actorii mei…aiurea… cu totii suntem actori dar pe secene personale , pana la urma cu totii stam in lumina reflectoarelor, radem, suferim dupa ceva sau cineva, doar ca unii fac asta public , altii prefera sa tina secret.
Astazi ma simt buimaca parca am dormit in tot acest timp … si… nu am realizat nimic… sunt aceeasi eu cu aceleasi lucruri si la fel de singura cum am adormit… nu am realizat nimic…pana la urma si asta ma face sa ma simt inutila… stangace…parca m-as impiedica de aceleasi trepte…pentru ca inca nu reusesc sa fac pe cineva sa vrea sa ramana in viata mea pret de cateva clipe sorbite pe o veranda …vara cand e soare…trista ca nu pot hranii pe nimeni cu sufletul meu, ca nu pot da nimic…ca nu ma lipsesc de egoism si de orgoliu… ca nu reusesc sa fac loc nimanui in viata mea … mai mult de cat ar trebuii…nici nu as avea cui… e frustrant sa stii ca nu te asteapta nimeni , caai o viata seaca si nu e cineva acolo sa-i dea culoare… e frustrant ca n-ai cui sa-i zici „noapte buna”, ca n-ai cui sa-i zici „Buna dimi” , ca nu te suna cineva doar sa-ti auda vocea … poate ca noi oamenii gresim foarte mult dar e nedrept sa existe oameni singuri….