cafeaua de dimineata….

E cafeaua care te trezeste….care iti aduce aminte de ce-ai facut aseara……care iti deschide ochii largi pentru a vedea soarele sau norii de afara… e ca o transfuzie de sange …trece prin venele tale si te face sa te simti in stare sa o iei de la capat…
Mda….eu mi-am baut cafeaua in dimineata asta si mi-am dat seama ca sunt in urma cu toatee….si la foc rapid am inceput sa fac cateva ceva …nu prea multe timpul trece repede cand te trezesti la 11 :))
Dar totusi mi-a adus aminte de o poveste pe care mi-a spus’o o prietena (Andreiutza:*) ieri si pe care am sa o relatez mai jos…:

„Un tanar s-a dus la un batran intelept pentru a-i cere niste sfaturi.
– Inteleptule, am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic, de neinsemnat, nimeni nu da doi bani pe mine si simt ca nu am puterea sa fac ceva de valoare. Sunt multe lucruri cu care-mi doresc sa contribui in lume, dar n-am incredere in mine si unii dintre cei cu care ma consult imi spun ca nici nu sunt capabil sa le fac. Ajuta-ma, invata-ma cum sa fac sa fiu de valoare?
Fara ca macar sa se uite la el, batranul ii spuse:
– Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea. Apoi, dupa o mica pauza, adauga:
– Daca m-ai putea ajuta tu pe mine poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
– As fi incantat sa va ajut, baigui tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
– Bine, incuviinta batranul intelept.
Isi scoase din degetul mic un inel si-l intinse baietanului adaugand:
– Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. E nevoie insa ca tu sa iei pe el cat se va putea de multi bani, dar ai grija ca nici in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un ban de aur. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, doar-doar va gasi cumparatorul potrivit. Cu totii manifestau interes pentru mica bijuterie, pana cand le spunea cat cere pe ea.
Imediat ce le spunea de banul de aur, toti radeau de el sau se incruntau si ii intorceau spatele. Ba chiar un mosneag i-a si explicat cat de mult inseamna un ban de aur si ca nu poate sa obtina un asemenea pret pe acel inel.
Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani de argint pe el, dar tanarul stia ca nu poate vinde inelul pe mai putin de un ban de aur, asa ca refuza oferta.
Dupa ce batu targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita sa, lua calul si se intoarse la batranul intelept.
Dezamagit, in sinea lui, flacaul se gandea ca si acesta ii va spune ca nu e suficient de capabil… Si si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o dea in schimbul inelului, ca sa-l scape repede pe invatat de griji si acesta sa-l poata ajuta. Intra cu capul plecat.
– Imi pare rau, incepu el, dar n-am reusit sa fac ceea ce mi-ati cerut. De-abia daca as fi putut lua doi sau trei banuti de argint pe inel, dar nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
– Nici nu-ti imaginezi cat adevar au vorbele tale, tinere prieten! spuse zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga imediat la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat face. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul! Flacaul incaleca si pleca in goana.
Bijutierul examina atent micul inel, il privi atent prin lentila speciala, il rasuci si apoi zise:
– Spune-i invatatorului ca daca ar vrea sa-l vanda acum, nu-i pot oferi decat 88 de bani de aur pentru acest inel.
– Cuuum, 88 de bani de aur?!? – exclama naucit tanarul.
– Da, raspunse bijutierul. Stiu ca-n alte vremuri ar merita si 100, dar daca vrea sa-l vanda urgent, nu-i pot oferi decat 88.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la invatat, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
– Ia loc, te rog – ii spuse acesta dupa ce-l asculta.

Tu esti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasa si unica. Si, ca si in cazul lui, doar un ochi suficient de experimentat poate spune cat de mare este valoarea ta.

Lua inelul, si-l puse din nou pe degetul mic si continua:
Cu totii suntem asemenea lui, valorosi si unici, perindandu-ne prin targurile vietii si asteptand ca oameni care nu se pricep sa ne recunoasca valoarea.

Du-te in locuri in care te simti valoros, fa lucrurile care aduc valoare in jurul tau, inconjoara-te cu oameni care-ti pot recunoaste valoarea si a caror valoare o poti si tu recunoaste!


Si ca si o concluzie : ” UNii oamenii nu iti pot vedea adevarata valoare…pentru ei nu faci mai mult de 2 banuti de argint iar cu acesti nu merita sa-ti pierzi timpul …dar pentru altii esti mult mai mult …ei sunt cei care te pretuiesc si care te iubesc asa cum esti…nu merita sa judeci oamenii pentru ca nu vad in tine ceea ce altii vad si apreciaza… ci trebuie sa vezi cee bun in oameni , sa-i apreciezi si sa mergi mai departe…
Ingrijeste’te de cei ce-ti sunt alaturi, bucura’te impreuna cu ei , respecta’i si da’le ce ai tu mai bun ….pentru pt aceia esti ceea ce numesc eu … de NEPRETUIT!”

Asta am concluzionat eu dupa cafeaua de dimineata…

Va pup !
Dark Rose!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s