De ce nu sunt fericite femeile …

Astazi am mancat de una singura o inghetata stand pe banca in curte….. gandindu-ma la fericire…. si am ajuns la concluzia ca noi femeile nu avem nevoie de asa de multe chestii ca sa fim fericite dar spre nefericirea noastra barbatii nu stiu asta si oricat ne-am stradui sa le spunem ei tot nu pricep !
Noi cautam un sprijin in voi…. nu ne pasa cate patratele aveti ci cat de inteligenti sunteti….nu vrem sa stim cati bani catigati ci cat de mult munciti pentru ei….nu ne intereseaza de unde va cumparati de imbracat ci apreciem felul in care va imbracati….nu ne pasa unde ne invitati in oras ci felul in care faceti invitatia…. nu vrem localuri de fite ci un loc in care sa fim in compania voastra …. nu vrem sa fiti umbra noastra ci sa ne intelegeti si sa ne sustineti in tot ceea ce vrem sa facem….nu cautam un tip plin de muschi pentru ca ei nu compenseaza lipsa creierului…. vrem langa noi un complice nu un calau….vrem alaturi un barbat capabil de luarea deciziilor nu un copil care fuge la primul hop.. vrem un barbat cu o viziune spre viitor ..asteptam de la voi sa veniti cu idei nu cu un „Nu stiu , alege tu ” asta pentru ca ne plac oamenii cu initiative….nu exista un tip standard de barbat ci prototipuri diferite pentru fiecare dintre noi….dar calitatile unui barbat sunt in principiu cele enumerate mai sus …nu vrem un Hercules decat atunci cand mutam mobila , ducem gunoiul sau mergem la cumparaturi 🙂
Pentru a se simti fericita o femeie vrea sa stie ca barbatul de langa ea o vede cea mai frumoasa, ca trupul ei este cel mai frumos…. ca el ii este alaturi si ca o sprijina , ca o asculta si ca o pune pe ea pe primul plan, ca se straduieste sa o faca fericita …. ca o iarta cand greseste… ca o surprinde ….ca e atent la nevoile ei …ca ii da sfaturi si ca tine cont de parerea ei…. ca nu o lasa balta pentru ca nevoile lui sunt mai presus de ale ei, femeia vrea sa stie ca sacrificiile ei nu sunt degeaba…. ca atunci cand are nevoie de iubitul ei acesta se afla langa ea…..

225436_109736555779755_2303974_n

Asta pentru ca femeia sufera cand vede ca este lasata balta, cand defapt ea isi face planuri si ele sunt date peste cap pentru ca el a iesit cu baietii ….. sau cand il asteapta sa vina si el face altceva dar promite ca va ajunge…. da femeia sufera cand barbatu ii spune „Am treaba , daca mai am timp trec pe la tine” si nu pentru ca nu intelege ca ai treaba ci pentru ca nu i-ai zis ca ai treaba … ea si-a facut planuri ca va petrece ziua cu tine si tu deodata ii zici ca ai treaba …cand ea poate a refuzat o zi la shopping sperand ca o va petrece cu tine…. dar tu cretin nu te-ai gandit la asta …. normal cand ganditi voi vreodata ?
Femeile in ciudata aparentelor gandesc mai mult , si la mai multe lucruri deodata … au capacitatea de a face mai multe lucruri deodata si nu obosesc si nici nu se plang….ele cum s-au trezit deja stiu ce au de facut si isi planifica timpul astfel incat sa aibe timp pentru toate…in nici un caz tu nu esti pe ultimul loc….ci pe primul …ea face toata planificarea cu gandul ca se va vedea cu el…in schimb el…abea se trezeste, abea mananca, abea isi da seama ce va face … pentru el ea este pe un plan paralel cu ceea ce are de facut… asta daca isi da seama ce are de facut….

253092_4370566577980_1750548305_n

Este adevarat ca in ultimul timp mult mai multe femei iau atitudine asta petru ca s-au saturat sa astepte dupa barbati…care ba sunt nesiguri …ba nu stiu ce sa faca … ba au altele de facut …dar asta nu inseamna ca sunt mai fericite …pentru ca in momentul in care iau atitudine isi dau seama ca se descurca mai bine singure si ca nu au nevoie langa ele de copii ca sa-i creasca si sa-i educe….asa ca renunta la viata in doi…unele asteapta inca barbatul potrivit….altele renunta…;)

76075_508214382562605_1691077608_n

Si sincer acuma nu trebuiesc condamnate …. vine o vreme in care te saturi sa mai astepti dupa o persoana …ca sa se hotarasca …sa-si dea seama ce vrea sa faca… cand pui prea multe sperante intr-un om si el nu face decat sa te amageasca si sa te dezamageasca … cand astepti prea mult sa se intample ceva … incepi sa te plictisesti … incepi sa cauti si sa vrei altceva… asta pentru ca tu vrei sa simti ca nu investesti degeaba in persoana respectiva… vrei sa stii ca daca macar viata trece pe langa tine nu trece degeaba… noi oamenii intotdeauna vom cauta garantii…. e in firea omului sa ofere dar sa si primeasca ceva in schimb….iar dragostea in zilele noastre e ca la Loto…pui bilet degeaba …. risti dar de cele mai multe e fara rost…ajungi acasa fara bani in mana cu un bilet de hartie total nefolositor dar al naibii de dureros….!

305942_382029421881493_797108577_n

De ce nu sunt fericite femeile? Pentru ca isi pun prea multe sperante in barbati…

Langa tine….nu este nimeni!

„…sunt momente in viata noastra cand toate problemele ne coplesesc…cand stresul cotidian ne cuprinde si avem in gand numai griji ….momente in care parca norii toti sunt stransi deasupra noastra , cand raza aia de soare care era mica dar totusi exista …sta ascunsa ..
…atunci cautam in jurul nostru priviri…cautam o pereche de ochi care sa ne spuna „va fi bine”… cautam o pereche de brate care sa ne cuprinda… o voce care sa ne inspire siguranta ca ziua de maine va fii una buna si plina de speranta…. Cautam o inima care sa ne schimbe ritmul …. Care sa ne dea speranta … sa ne mangaie cineva….
…dar acea privire nu e de gasit… acele brate sunt reci…iar vocea din ce mai taioasa si plina de repros……inima aceia numai bate pentru tine …. si atunci iti dai seama ca peste toate trebuie sa treci de una singura…. Ca oricat ai investi in oameni tot timpul va trebui sa te descurci singura…
Si te intrebi…”Ce rost mai are sa ma incred in oameni, daca pana la urma toti te lasa balta?””

Dragilor , textul de mai sus este monologul meu…de ce? pentru cine? …sincer nu conteaza asta vroiam sa subliniez prin el nevoia noastra (a oamenilor) de oameni , avem nevoie unii de altii… asta pentru ca in ultimul timp nu m-am simtit prea bne in relatiile pe care le intreprind cu cei din jurul meu…si probabil incapatanarea mea are un pic de a face cu asta …dar nu numai…. obisnuiam sa inteleg oamenii din jrul meu …sa-i disculp in momentul cand acestia ma dezamageau si ma faceau sa ma simt rau….apoi a inceput sa nu-mi mai pese….am inceput sa numai renunt la nimic pentru nimeni…pentru ca am vazut ca sa-ti pese e una sa te sacrifici e alta..iar majoritatea oamenilor nu merita asta…..dar nu snt mai fericita…
Dar cand ai probleme cauti in omul de langa tine o alinare…. il cauti nu sa-l pui sa faca ceva ci pur si simplu sa fie acolo langa tine… si cand nu e…incepi sa te intrebi daca ai ales bine…. pentru ca langa tine nu este nimeni….149113_433540913366745_1192247713_n

Inca putin….

Astazi am ratat un interviu…nu ca l-am ratat ..zic asta pentru ca eram convinsa ca acolo vreau sa ajung….doar ca subit am simtit ca nu sunt inca pregatita …ca mai am de invatat si ca nu vreau sa merg intr-un loc pentru care nu ma simt apta…
Cam multe lucruri par sa se schimbe …. si mai am inca putin pana intru in anul IV , ultimul de altfel … si nu pot sa nu simt o oarecare nostalgie …parca ieri aveam emotii in ceea ce priveste intrarea la facultate…parca ieri asteptam cu sufletul la gura rezultatele admiterii…. tot timpul cu un gol in stomac …parca nush dosarul meu avea ceva… poate adeverinta medicala era problema… poate nota de la Bac …foarte mica.. ce nu reprezenta intocmai ceea ce invatasem in 4 ani de liceu… si parca nu stiu…cum a trecut atat de repede timpul…. 3 examene , o practica si o restanta …. ma despart de ultimul an…si dorinta asta mare de a termina ma apropie mai repede de final….
Astazi am navigat printre Facebook, Dexter ..si multe cuvinte scrise in cursul de terotehnica….aproape ca nu am nici o fraza completA …. defapt nici un cuvant intreg…incercam sa deslusesc ceva si sunt abea la cursul 1….pana la 6 sau 7 mai am…..
NU am sa fac o mare de stres pe tema terotehnicii………am asa un oarecare obicei sa ma umplu de stres…sa beau o tona de cafea…si nu am cum sa evit asta…adica sunt asa inca din prima sesiune din primul an …. probabil imi pasa prea mult… si da imi pasa …pentru ca na…nu sunt genul cu pile si loc de munca aranjat deja …so trebuie sa fiu buna nu?….. uneori sincer e greu dar cand ma gandesc ca mai e „inca putin” … parca mai rasare soarele…
Ma uit in jur si cum spuneam in mai multe randuri …imi dau seama ca nu toata lumea e la fel ca mine… nu toata lumea e pe fata ..si nu toti spun tot ceea ce gandesc ca mine… ma gandesc constant la perioada de practica…si nu am cumm sa nu-mi fac griji…de una singura in grupul acela de persoane in care nu stiu daca pot avea incredere in cineva ..si sincer nu ca ma simt amenintata de ceva ..dar ma stiu pe mine … o sa vreau sa ma imprietenesc cu oamenii, o sa vreau sa-i ajut …si o sa mi-o iau in freza pentru ca e concurenta acolo si cred defapt sunt sigura ca uneori am prea mare incredere in oameni pentru ca ii raportez la ce as face eu..si nu la ce vor face ei cu adevarat… asa ca ar trebui sa ma pregatesc psihologic pentru aceasta etapa din cariera mea… nu ma refer sa joc teatru pentru mi-e clar nu-mi va iesi…dar sa-mi fac asa un fel de caietel… in care sa scriu chestii de genu ..”Prioritatile tale nu sunt sa-mi faci prieteni ci sa inveti ceva nou”……..sper sa reusesc ..numai e mult pana plec …cam 20 de zile…am multe de pregatit…
Cat despre viata personala…eu zic ca bine…desi in ultimul timp mi se pare ca am cam neglijat anumite lucruri… inca mi-e greu sa inteleg persoana de langa mine…poate pentru ca na…suntem crescuti diferit si gandim diferit… dar totusi e baiat bun…e acolo si asta conteaza… e greu sa gasesti oameni care nu iti sunt rude si totusi vor sa fie acolo pentru tine…poate nu totdeauna dar macar incearca nu? ..trebuie apreciat asta ..pentru ca vorba aia : „Nemultumitului i se ia darul ” 🙂 nush cat de corect am scris asta dar ceea ce rezulta din fraza este extraordinar!
In orice caz ..mi-e dor de multe chestii… de soare , mare ..de colega mea de munca de anu trecut …de senzatia aia de vara ..mare..soare..munca.. inghetata si vata de zahar…de popcorn de la film..de noptile alea de vara si vantul care imi mangaia picioarele vara trecuta…de senzatia aia de libertate si „The world is mine”…de rochii de vara si sandale decupate….de rolee si bicicleta…de acadele si fundite…mi-e dor de perioada cand aveam timp sa ma bucur de toate astea..de sucul ala cu multa gheata ..(o porcarie chimica dar tare buna cand ti-e super cald …:)) ) uff…nostalgica mai sunt azi…si nici macar nu am vb de iubire …mi-e dor de gasca din liceu..de ei cum se ingropau in nisip mana la gat :)))… de glume si seminte … mi-e dor de multe azi…

Se schimba multe…spuneam ca niciodata nu ne vom indeparta unii de altii..nu e nevoie sa-ti doresti asta ..pur si simplu se intampla… viata , timpul… alegerile ne indeparteaza de ceilalti si pe ceilalti de noi …si tot asa…vin alte provocari , alt anturaj…alte probleme..care te poarta sau te tin pe loc..cand ceilalti pleaca mai departe…si tot asa… nu mai apuci sa alegi..aleg altii pentru tine…

Intotdeauna speram ca va venii o zi in care vom avea timp de toate ..sa vizitam toti prietenii…sa mergem in cele mai dragi locuri, sa vizitam , sa mancam in localul cel mai scump …dar ziua aia numai vine…nu facem decat sa alergam de colo colo… sa visam …sa lasam totul balta ..sa cautam alte solutii…sa uitam lucruri … evenimente…apoi sa ni le amintim prea tarziu…nu facem decat sa construim ca mai apoi sa daraman fara sa ne pese cat de mult a durat sa ridicam acea constructie….si totul pentru ca ne gandim….ca mai avem ...”INCA PUTIN” ..pana la destinatie… si asta e gresit …calatoria e tot ce conteaza…pe cine intalnim, cu cine impartasim momente…pe cine iubim… pe cine avem alaturi ca si prieteni… familia… si mai putin destinatia…dar asta aflam cand mai avem inca putin din viata …atunci dam sfaturi pe care le-am primit la randul nostru de la cei batrani…. dar pe care nimeni nu le va lua in considerare decat cand vor avea inca putin pana la sfarsit….59592_431931196871458_117713292_n

Progres

Ieri mi-a pus cerceii mei norocosi …cu ei cel mai frumos zambet …ce-a mai odihnita fata si cele mai oribile sprancene…;) astazi …am dormit ..m-am lasat purtata pe cele mai lungi vise…cele mai indepartate de astazi…. m-am indopat cu ciocolata si salate…combinatie putin ciudata..m-am drogat cu dexter cam 3 episoade..mi-am verificat facebook-ul de vre-o 5 ori si am tresarit cand mi-a sunat telefonul… nu nu era El…am alergat la teatru … apoi la un suc…acum am ajuns acasa si faceam o sinteza la tot ce-a insemnat azi… am inceput cu o energie debordanta dar pe parcurs mi-a fost taiata……ma uitam in urma si gandeam la progres….
Cu totii ne gandim la PROGRES , unii poate mai mult decat altii….ma uit la mine …ma lupt sa progresez….sa fac cat mai multe, sa invat cat mai multe , sa am experienta in mai multe domenii, sa cunosc cat mai multi oamenii, sa fiu in fiecare zi un om mai bun…….sa vorbeasca lumea lucruri bune despre mine, sa mai slabesc ca sa arat bine, sa ma imbrac mai bine, sa vorbesc mai frumos, sa fiu mai educata, sa am principii , sa am curaj , sa vorbesc mai putin, sa rad mai putin zgomotos … sa privesc viata mai din fata, sa accept ce se intampla si sa ma lupt sa schimb ceva…. dar sunt oameni care nu fac atatea eforturi ca sa progreseze…sunt oameni care se complac in situatia in care afla, sau unii nu au suficienta incredere in fortele proprii astfel incat sa realizeze ceva…si sincer e trist…in fiecare din noi exista acea forta care sa ne ajute sa progresam …doar ca ea trebuie atrenata, educata si ajutata …altfel ea nu va functiona in sensul bun ci va stagna si odata cu ea si progresul .
De cand eram mica imi doream sa fac cat mai multe…ma fortam sa fac cele mai multe treburi …sa ajut pe mama la toate …incepand de la curatenie pana la facut de suc de rosii…si stateam cu orele in picioare…apoi am vrut sa muncesc sa am banii mei …si sa-mi cumpar singura chestii …sa am de suc cu fetele… sa-mi iau carnetul de soferi pe munca mea… sa-mi cumpar aparat foto , laptop…. practic sa ma intretin…acum mai am un an si termin facultatea si ma gandesc la un loc de munca stabil , la o cariera …la o garsoniera a mea in care sa ma mut si sa stau linistita…de unde sa incep sa-mi fac alte planuri …poate mai serioase…poate o familie a mea de care sa am grija ….sau cine stie… uneori se schimba cartile …trebuie sa inveti sa joci ..ca mai apoi sa castigi….eu inca invat…
Recunosc sunt zile in care vreau sa renunt…asta pentru ca obosesc …. e greu sa lupti singur cu morile de vant…mai ales cand fiecare din jurul tau trage in cate’o parte…. dar niciodata nu trebuie sa renunti… ci trebuie de fiecare data sa incerci mai mult decat crezi ca vei reusi sa faci… cred ca asta e secretul progresului…Increderea in propriile forte…pentru ca intotdeauna poti face mai mult decat crezi ….!
Destul pe azi..imi era dor sa mai scriu ceva …pana azi nu am stiu ce sa scriu…
O sesiune minunata va doresc, cu cat mai putine restante !
VA pup!
Dark Rose:)