Cu tine…

„Cu tine de mana as merge pana la capatul lumii si inapoi de un infinit de ori… fara sa ma tem de nimic, fara sa ma plang de ceva… fara sa ma ingrijorez, fara regrete, fara prea multe ganduri…doar cu tine de mana…doar cu privirea ta…doar cu vocea ta, doar cu imbratisarea ta….si daca asta nu este iubire….atunci nu stiu ce este….”

Dark Rose:*

0753-08-03-2009

 

 

Reclame

O experienta neplacuta

Spuneam uneori ca puterea sta in noi…..uneori sta in cei din jurul nostru… in cel de langa noi…sau in colectivul din care facem parte….

Acum jumatate de an mi-am schimbat locul de munca ….si am venit la un  nou loc de munca cu atatea asteptari si atata energie pozitiva ca am zis ca mut muntii din loc….doar ca azi imi dau seama ca a fost cea mai proasta alegere pe care puteam sa o fac….nu numai ca nu am excelat absolut deloc in viziunea superiorului meu ci am venit degeaba….

Problema cu managementul este o problema grava in randul marilor corporatii….doar ca investitorilor nu le pasa cine ii reprezinta in relatia cu angajatii….sau le convine ca oamenii vin si pleaca din companiile lor….in mod special tinerii…oricum noi nu avem nevoie de stabilitate si ei nu au nevoie de oameni care sa gandeasca …ci au nevoie de robotei care sa faca ce le ordona sefu…..

Ma vad ajunsa intr-un loc in care nu am ce sa invat sau nu am de la cine sa invat … ca am ajuns in evu mediu si trebuie sa ma comport ca un om care executa si doar atat si daca execut tot nu execut cum trebuie … am ajuns intr-un loc unde barfa e la ea acasa ….unde nu pot sa fiu sincera sau corecta, unde totul se acopera si daca incerci sa te aperi de acuze este ca si cum ai raspunde superiorului , intr-un loc in care mi se spune sa plec capul pentru sunt tanara si nu stiu nimic….

La inceput am crezut ca am o problema de competenta….. ma gandeam „Ce naiba doar nu sunt atat de proasta”, apoi am inceput sa muncesc si mai mult, sa citesc sa studiez … sa nu stau toata ziua la birou, sa ies sa vad cum functioneaza lucrurile…..dar ce sa vezi..nici asa nu era bine…apoi m-am trezit ca mai am niste responsabilitati de indeplinit….ceea ce m-a lasat masca…puteau macar sa ma anunte nu? sau poate iar exagerez eu….

Vreau sa mai specific ca sprijinul l-am primit de la colegi….iar dupa ce ma ajutau …eram mustrata ca le ceream ajutorul….sau erau ei cumva certati….dar gasea motive sa se razbune pe ei pentru sprijinul pe care mi-l ofereau….

Dupa o sedinta in care mi s-au adus N reprosuri si comentarii si o cearta si alte jigniri ….am avut o cadere nervoasa , vreau sa specific ca am avut nopti la rand nedormite din cauza job-ului, dupa caderea nervoasa am mers la doctor….apoi am hotarat ca este cazul sa fac ceva…..

Iar dupa o vreme am inceput sa-mi caut alt job…..doar ca deja aveam dubii in mine….ma gandeam daca tot sunt asa de slaba cum spune superiorul meu …..mai bine raman aici sa vad ce mai pot sa fac….. devenisem ca un arici in birou..mereu sa ma apar…mereu aparea cate un repros/comentariu…ceva ce nu faceam bine…nu intelegeam ce tot nu faceam bine….

Dupa interviuri plecam dezamagita….de joburi/de salariu oferit…..ma tot gandeam : „Nu am cum sa am un rezultat atat de bun la fostul loc de munca si aici sa nu excelez deloc, e absurd”, in ideea sa mai dau o sansa locului in care ma aflam…..oare merita locul asta o alta sansa?

Intr-un final am primit telefon pentru un alt job……si mi-a luat doua saptamani sa ma conving sa plec de aici…..in ideea ca daca nu o sa ma descurc? daca nu o sa-mi placa?  cine stie de ce mai dau si acolo macar aici stiu la ce sa ma astept…..si tot asa….

Mi-am dat demisia si raspunsul a fost „aaa da, ok”, am zis sa fiu corecta si mi-am pus demisia cu preaviz, in ideea ca cine vine in locul meu si  sa primeasca ceva ce eu nu am primit cand am ajuns aici….sprijin, cineva care sa-i zica ce sa faca, cu ce persoane trebuie sa colaboreze, cum sa deschida o comanda de lucru etc. Dar ce sa vezi nici asa nu sunt buna….plus ca nu vor angaja prea curand deci stau degeaba in preaviz….si ma pregatesc intens in fiecare zi sa mai resist un pic pana la terminarea termenului de preaviz…..

Cand am fost la „discutia” aia in care ei trebuie sa te convinga sa stai ……am spus ceea ce am scris mai sus si replica m-a dat pe spate : „uneori seful nu este cum am vrea noi sa fie”….ce sa inteleg din asta? si dupa am primit replica „Mai gandeste te nu lua o decizie asa categorica/ rapida” (nu mai stiu exact eram inca blocata pe prima replica).

Uneori esti mai puternic cand alegi sa pleci dintr-un loc decat daca ai ramane……

Voi ati avut experiente asa neplacute la munca?

Cum v-ati revenit ?

Pentru ca mie inca imi este greu cu stima de sine……inca ma simt ca o mica ratata…..inca sunt dezamagita de mine…desi nu am facut nimic aiurea…ba chiar am avut realizari chiar daca superiorul meu nu le recunoaste…… pentru un om care incepe de la zero ….eu zis ca am performat destul de bine.

Dragilor…din toate invatam cate ceva…eu din toata experienta de mai sus am invat ca nu trebuie sa-I permit nimanui sa ma faca sa ma simt inferioara….sa ma simt incapabila….si cand nu ma simt confortabil undeva este cazul sa plec…. nu regret alegerea pe care am facut-o ….mi-o asum ….sper sa nu mai am parte de asa experienta….

 

Dark Rose :*