A te indragostii sau a murii ….

Aceasta e intrebarea….. intrebarea de azi …
MUlti dintre noi se indragostesc dar cati ajunga intradevar sa iubeasca?… si aici ma refer la iubirea adevarata… aia sincera care ne face pe toti sa ne pierdem capu… a?…. asta nush e o intrebare la care inca nu am gasit raspunsul.. nici macar la mine…
Da ne indragostim… apoi ne obisnuim si cautam altceva … lucru care ne duce la o concluzie … „NU iubim” ci ne indragostim apoi ne trece…ce’i asta ?
DAr pentru ca inca nu pot da un raspuns.. si pentru ca nu ma simt inca in stare sa filozofesc prea mult pe tema asta am sa fabulez un pic si asa nu am facut asta de ceva vreme 😛

” Croncane ciorile in spre orash in stoluri zburatoare , incep curand ninsorile …. decembrie ma infioara….iar tu incremenesti privind inapoi… trecutu’i nesfarsit se pare, nebun ce esti , pe ierni sa fugi in lume … ratacit…
Palid poposesti la drum ….pe drumul iernii blestemat , asemeni unui fum privind mereu spre cerul inghetat ..
Am sa te las sa pleci… sa zbori .. ca o pasare … sa’ti pierzi tu inima in sloiuri si in gand rau…dar n-am sa uit nicicand trecutul nesfarsit ce ne inconjoara…”

„I-uşor s-ajungi, cînd nu ştii unde pleci?
Şi cînd ajungi, eşti gata de plecare?

Renaşte rîul chiar în timp ce-n mare
Termină ale sale unde reci;

Tot ce-i pribeag se-ntoarnă iar, şi deci
Şi spiritul se-ntoarnă spre izvoare…
Şi pentru ce? E crunta întrebare
La care n-om răspunde poate-n veci.

I-am întrebat pe Hegel şi pe Nietzsche,
Pe Russell şi pe Kant… Niciun răspuns.
Dario-mi zise: „Piatra e ferice”.

Deşteaptă-mă deci tu din nepătruns,
Cînd, drag ortac de drum şi bun complice,
La capăt de poem vom fi ajuns.”

Reclame