Cand te mariti ?

Casatoria este un pas important in viata unui cuplu…..este pasul suprem pe care doi oameni care se iubesc il fac !

Atunci cand iti organizezi nunta trebuie sa iei in considerare o groaza de lucruri:

  • Cine va cununa? (Nasii);
  • Cine vine? (Invitatii);
  • Unde dansati si mancati?(Localul);
  • Unde are loc casatoria relicioasa?(Biserica);
  • Unde are loc casatoria civila si la ce ora? (Programare Casa Casatoriilor);
  • Cine iti canta la nunta? (Formatia);
  • Cine iti face poze ? (Fotograf);
  • Cine filmeaza? (Cameraman);
  • Care e tema nuntii?;
  • Marturiile;
  • Cu ce te imbraci tu? Dar, el? (Rochia si costumul);
  • Cu ce incalti tu ? Dar, el?(Pantofii);
  • Ce flori o sa porti? Dar, nasa? (buchetul de mireasca/buchetul nasei);
  • Cine te aranjeaza ? Unde te duci sa te faci mai frumoasa decat esti? (Make up& Hair style);
  • Cu ce ajungi la nunta? Dar, invitatii din alt oras? (Transportul);
  • Unde plecati in concediu? (“Luna de miere”);
  • Unde o sa locuiti? (casa).

Si astea clar nu sunt toate fiecare punct duce catre o alta intrebare, ce cere raspuns si tot asa……este clar iti trebuie niste nervi de otel si o super buna organizare.

Sper ca aceasta categorie din blogul meu sa te poata ajuta pe tine draga viitoare mireasa.

Sper sa trecem impreuna peste organizarea acestui eveniment si sa zambim impreuna la final:*

Dark Rose:*

 

Reclame

…..comunicare esuata….:)

Principalul repros pe care il adresam noi femeile barbatilor este faptul ca acestia nu comunica….destul … aproape deloc si nu sunt deschisi dialogului!
„Intotdeauna trebuie sa le smulgi vorbele cu clestele si nu stim niciodata la ce se gandesc cu adevarat barbatii(in afara de sex, desigur)!
Acest repros este confirmat de observatiile noastre: cu cat trece mai mult timp , cu atat mai putin barbatul are tendinta sa se arate comunicativ in interiorul cuplului …..pentru ca barbatul actioneaza adesea ca si cum partenera lui a fost deja cucerita, ca si cum i-a spus totul si nu mai e nevoie sa o tina la curent cu gandurile si emotiile lui…… iar cand partenera lui ii face aceasta observatie , el ii raspunde ca nu vrea s-o deranjeze cu preocuparile lui!
N-ar exista absolut nici o problema daca femeia n-ar poseda o nevoie constanta de comunicare , si de a face acest lucru cu ajutorul cuvintelor.Pentru a se simti vie , atragatoare , iubita , pentru a simti ca are o relatie, femeia are nevoie sa se exprime si sa fie ascultata……pentru ca femeia obtine multa placere din actul vorbirii si din impartasirea gandurilor si emotiilor ei, nu neaparat pentru a rezolva o problema , si pur si simplu pentru placerea de a vorbi si a impartasi.
Odata cu dezvoltarea societatii , cuplurile petrec astazi mult mai mult timp impreuna , decat o faceau acum o jumatate de secol ……cred ca barbatii si femeile trebuie sa invete sa traiasca si sa comunice impreuna…numeroase carti de psihologie pun accent pe necesitatea de a comunica pentru a se intelege….doar ca noi femeile vorbim,gandim si actionam precum chinezoaicele si plecam de la principiul ca si barbatii sunt chinezi….or…barbatii vorbesc , gandesc si actioneaza ca si japonezii si sunt siguri ca si femeile sunt japoneze…. dar toti cred, in mod gresit ca vorbesc aceiasi limba, ca gandesc in acelasi fel si actioneaza conform acelorasi motivatii…..total eronat…!
Pentru barbat comunicarea inseamna schimbul de infrmatii….pentru femeie, asta inseamna impartasire, intimitate si placere…..pentru ca femeia se asteapta sa obtina prin conversatiile ei o importanta sustinere emotionala, in masura in care ea incearca sa-i inteleaga pe altii……cat despre barbat, el se asteapta la conversatii rapide si superficiale, care-i permit sa schimbe informatii practice, preferabil amuzante , dar mai ales aplicate si utile. Barbatului rareori ii face placere sa vorbeasca de dragul de a vorbi. El trebuie asadar sa invete sa vorbeasca limba chineza, femeia trebuie sa inveze japoneza, daca amandoi vor sa se amelioreze comunicarea dintre ei…!

Vom mai vorbi despre arta comunicarii dintre barbat si femeie…..sunt multe de deslusit…!

„Iubitule,vorbeste cu mine/ Zece reguli pentru a face un barbat sa vorbeasca!/ Yvon Dallaire”(uimitoare carte multumesc prietenilor pentru cadoul acesta :*)

Realitatea

Zilele astea v-am plictisit cu problemele mele amoroase .. bine ma bucur ca nu s-a concretizat nimic … inca imi mai pot pastra libertatea, … ce frumos suna… nu cred ca sunt inca pregatita sa renunt la ea .. in plus am avut doar un moment dinala in care m-am simtit singura si vulnerabila acum lucrurile au luat’o pe drumul lor natural… munca iesiri… sunt un stress pt el.. inca nu-mi pot face o obisnuinta sa nu vorbesc cu el... sincer sa aflu ce face atat ma intereseaza…in rest .. hmm…. nu pot sa zic ca mi-a trecut complet pasa asta … dar sunt convinsa ca nu sunt indragostita e doar orgoliu ranit …. e tipul care nush nu e insistent … asteapta sa trag eu de el sau ceva de genu … cred ca asta il face interesant … dar in fine .. toata tevatura asta m-a facut sa scriu o poveste… fabulez…:)

” Am sa inventez azi .. iubitule o poveste , da chiar asa .. se spune ca viata e intotdeauna imprevizibila, asa a fost si cu ei doi….. ea .. hmm.. fata indecisa , frumoasa , dorita , dar neinteleasa…. niciodata in cautarea unui Fat-frumos, calculata , precisa, nebuna uneori , naiva, si extrem de impulsiva… el.. hmm aici e aici… el genul de baiat petrecaret, genul de baiat care „isi traieste viata ” , cel are le incearca pe toate , cel care se lasa purtat pe brate de destin , cine ar fi crezut .. ca acei ochi deschisi ai fetei se vor intalni cu ochii incetosati ai baiatului...
Frica a fost a baiatului nici de cum a fetei .. , ea a pornit curajoasa pe un drum sigur … nu se vedea deloc cu el, ci pur si simplu ii purta o grija deosebita, o obisnuita a zilelor in care lucrau impreuna, avea pentru el sentimetul prieteniei transformat apoi in simpatie , simpatie datorata glumelor si a intaplarilor pe care acesta i le povestea in pauzele de la munca … sau in timpul liber pe messenger, ea nu s-ar fi gandit la o altfel de relatie, dar el.. neobisnuit fiind cu grija unei fete care nu-i cerea nimic si totusi ii era alaturi, rasul si optimismul ei .. l-au facut sa duca totul pe o alta latura … si nu era doar stima pt ca ii fusese alaturi .. si nici obisnuinta de fiecare zi … era ceva nici el nu intelegea…ceva cu totul si cu totul neasteptat … fatuca aia zambareata isi facea un loc acolo langa el .. nestiind cum sa perceapa situatia … si fara sa astepte i-a dat si ei sperante… desi el nu a fost sigur niciodata pe ceea ce se intampla .. o placea si atat … si .ea . hmm.. s-a grabit sa-si faca sperante ca o copila de 15 ani care se indragosteste pentru prima data de un pusti de 17 :)) si s-a lasat purtata asa de vant lucru pe care nu-l mai facuse de o groaza de timp.. ca mai apoi sa se loveasca de un zid …tacearea lui.. si nerabdarea de a afla ce anume s-a schimbat … apoi tacere … si iar tacere..

Iar m-a prins fabulatia … dar in orice caz asta nu ma face sa renunt in a cere un raspuns cuiva .:)) si de a astepta o explicatie :))
Aveam de gand sa scriu cu totul alceva dar voi reveni la vechiul stil de a scrie si la vechile teme :)))
Hai va pup:))