Realitatea

Zilele astea v-am plictisit cu problemele mele amoroase .. bine ma bucur ca nu s-a concretizat nimic … inca imi mai pot pastra libertatea, … ce frumos suna… nu cred ca sunt inca pregatita sa renunt la ea .. in plus am avut doar un moment dinala in care m-am simtit singura si vulnerabila acum lucrurile au luat’o pe drumul lor natural… munca iesiri… sunt un stress pt el.. inca nu-mi pot face o obisnuinta sa nu vorbesc cu el... sincer sa aflu ce face atat ma intereseaza…in rest .. hmm…. nu pot sa zic ca mi-a trecut complet pasa asta … dar sunt convinsa ca nu sunt indragostita e doar orgoliu ranit …. e tipul care nush nu e insistent … asteapta sa trag eu de el sau ceva de genu … cred ca asta il face interesant … dar in fine .. toata tevatura asta m-a facut sa scriu o poveste… fabulez…:)

” Am sa inventez azi .. iubitule o poveste , da chiar asa .. se spune ca viata e intotdeauna imprevizibila, asa a fost si cu ei doi….. ea .. hmm.. fata indecisa , frumoasa , dorita , dar neinteleasa…. niciodata in cautarea unui Fat-frumos, calculata , precisa, nebuna uneori , naiva, si extrem de impulsiva… el.. hmm aici e aici… el genul de baiat petrecaret, genul de baiat care „isi traieste viata ” , cel are le incearca pe toate , cel care se lasa purtat pe brate de destin , cine ar fi crezut .. ca acei ochi deschisi ai fetei se vor intalni cu ochii incetosati ai baiatului...
Frica a fost a baiatului nici de cum a fetei .. , ea a pornit curajoasa pe un drum sigur … nu se vedea deloc cu el, ci pur si simplu ii purta o grija deosebita, o obisnuita a zilelor in care lucrau impreuna, avea pentru el sentimetul prieteniei transformat apoi in simpatie , simpatie datorata glumelor si a intaplarilor pe care acesta i le povestea in pauzele de la munca … sau in timpul liber pe messenger, ea nu s-ar fi gandit la o altfel de relatie, dar el.. neobisnuit fiind cu grija unei fete care nu-i cerea nimic si totusi ii era alaturi, rasul si optimismul ei .. l-au facut sa duca totul pe o alta latura … si nu era doar stima pt ca ii fusese alaturi .. si nici obisnuinta de fiecare zi … era ceva nici el nu intelegea…ceva cu totul si cu totul neasteptat … fatuca aia zambareata isi facea un loc acolo langa el .. nestiind cum sa perceapa situatia … si fara sa astepte i-a dat si ei sperante… desi el nu a fost sigur niciodata pe ceea ce se intampla .. o placea si atat … si .ea . hmm.. s-a grabit sa-si faca sperante ca o copila de 15 ani care se indragosteste pentru prima data de un pusti de 17 :)) si s-a lasat purtata asa de vant lucru pe care nu-l mai facuse de o groaza de timp.. ca mai apoi sa se loveasca de un zid …tacearea lui.. si nerabdarea de a afla ce anume s-a schimbat … apoi tacere … si iar tacere..

Iar m-a prins fabulatia … dar in orice caz asta nu ma face sa renunt in a cere un raspuns cuiva .:)) si de a astepta o explicatie :))
Aveam de gand sa scriu cu totul alceva dar voi reveni la vechiul stil de a scrie si la vechile teme :)))
Hai va pup:))

Reclame