Asa cam de Martisor

SUnt nebuna….
Dar sunt o nebuna care iubeste …ciudat ca zic asta…dar da…iubesc
Iubesc marea si mirosul sarat pe care aceasta il are;
Iubesc sunetul pescarusilor flamanzi;
Iubesc primavara doar pentru ca atunci infloresc ghioceii si zambilele;
Iubesc animalele si fluturii;
Iubesc cafeaua, redbll-ul,semintele , popcornul,dulciurile si mirosul tau …;
….si da iiubesc multe lucruri dar iubesc si persoane dar pe asta o zic mai rar;
Iubesc noptile de vara si sunetul valurilor ce ajung la mal;
IUbesc curcubeul si da ….iubesc si ploaia pentru ca uneori este nevoie sa se mai spele si pamantul cu lacrimile norilor;

IUBESC pentru ca IUBESC …..nu exista un motiv anume;

Si da SUNT NEBUNA pentru ca vreau sa cred ca pot cucerii lumea dar cand pasesc afara si zambesc LUMEA e deja a mea …..INDIFERENT de ce cred sau zic ceilalti , de fiecare data cand deschid ochii , imi ridic fata si zambesc e a mea, si nimic nu ma va convinge ca nu-mi apartine…

Lumea e a tuturor , e a noastra , doar ca unii dintre noinu prea stiu ce sa faca cu ea..!

Reclame

Intotdeauna…

Intotdeauna mi-a placut mare….dar in acelasi timp mi-e frica de ea….atat de mare.. atat de incontrolabila…..asa cam ca mine 🙂
Intotdeauna mi-a placut mirosul de cozonac proaspat scos din cuptor…dar niciodata nu am putut manca o felie intreaga:))
Intotdeauna am visat frumos dar niciodata nu s-a implinit tot ceea ce am visat…dar e timp…
Intotdeauna mi-am dorit mai mult de la mine…iar in final exact asta am obtinut…
Intotdeauna mi-au placut oamenii sinceri …dar niciodata nu am sa inteleg de ce nu am dat de astfel de oameni…poate pt ca sunt pe cale de disparitie…
Intotdeauna mi-a placut inghetata, ciocolata, popcornul, fsticul, alunele si coca-cola…..dar niciodata nu am manact in exces….
Intotdeauna mi-a placut sa beau bere dar niciodata nu m-am imbatat….
Intotdeauna mi-au placut filmele romantice, dramele, povestile adevarate….dar niciodata nu am putut sa ma opresc din plang….ce sa fac daca am sentimente ? 😦
Intotdeauna am adorat si simpatizat persoanele care au relatii lungi de iubire…dar niciodata nu am avut una…probabil niciodata nu am avut norocul sa dau peste cineva care sa merite sa-mi impart timpul mai mult de 2 saptamani…. soarta...ce sa-i faci?
Intotdeauna am incercat sa am incredere in oameni…dar niciodata nu am apucat sa ii cred… nu-i vina mea ca se dau de gol repede...;))
Intotdeauna am iubit iubirea….dar niciodata nu am avut norocul sa o gasesc ..:)
Intotdeauna am fost o prietena buna , dar niciodata nu am avut prieteni multi…nu stiu de ce oamenii din ziua de azi sunt extrem de materialisti..:) societatea e de asa natura…extrem de trist..
Intotdeauna este un cuvant extrem….si totusi niciodata nu o sa-i gasesc un sens mai potrivit decat cel ce se intelege din contextul de mai sus…:))

in seara asta ….

inainte imi era foarte usor sa scriu despre orice si destul de greu sa le spun oamenilor din jurul meu parerea mea … despre orice subiect de discutie acum lucrurile sau inversat .. vorbesc mai mult si scriu mai putin… parca am uitat placerea aia a mea de a fabula… de a incanta ochiul cititorului…. de a alina suflete si a indulci inimi… vreau sa precizez ca din cele 3 carti pe care le-am inceput pe una sg am dus’o la bun sfarsit aseara…. sunt mandra de mine trebuie sa recunosc :)) … am sa fabulez si in seara asta … macar sa fac ceva bun sa incep saptamana facand ceva util 🙂

<blockquote>” te voi povesti … in seara asta sutelor de oameni , cu dorul inchis in palmele mele prea mici care sa-l incapa…
E vremea sa te scot din ghemele colorate cu care imi torc zilele , e vremea sa te aduc in lumina … si cineva o sa-mi spuna, cineva ma va ajuta sa aflu si eu cat este lumina si cat este noapte in povestea noastra , Si nu-ti voi cere tie asta , asa cum nu ti-am cerut nimic niciodata.
Povestea spune ca el o iubea, nebuneste si neconditionat….si ea venea spre el intodeauna…

Dar voi chiar credeti toate povestile?

Ii desparteau o lume, o stare extrem de civila, oamenii… temerile.. ce sa mai o viata, un timp si aproape 200 de kilometri…. constant, permanent … dureros
dar totusi s-au intalnit cumva,candva , pentru ca asa este povestea, si ei cuminti ca doua papusi si-au asumat rolurile principale.
ochii ei s-au deschis larg , degetele ei au desenat un suflet pe taste si l-au trimis in eter … catre el… rugandu-se , in taina , sa fie recunoscuta… inteleasa. Nu cerea nimic… se mira numai de sufletul lui…
El s-a indragostit irevocabil si a sunat-o doar ca s-o auda. I-a spus atunci povesti despre o sarbatoare, despre sarbatoarea ca a intalnit-o atunci cand avea nevoie mai mult. Ea a cazut sub vraja vocii lui si a stiut de-atunci , de cand el i-a rostit numele prima oara , ca va fi pasare captiva in palmele acelei voci🙂
Glasul lui cald si invaluitor , vocea ei pierduta, de copil speriat…. un dialog de chemari si taceri sonore prin care au inceputsa se cunoasca. Au incercat sa-si atinga sufletele cu vorbe frumoase, chiar s-au atins si-au devenit jumatati imperfecte ale aceluiasu glob….
El a inventat un motiv ca s-o cheme la el .
Ea a inventat un motiv sa mearga la el.
Era Mai si era aproape amiaza cand s-au vazut prima oara. Un amestec de raze si taceri pe care aveau sa-l evoce mereu. Si priviri flamande, si recunoasteri.
In ora aceea a primei intalniri aproape ca nu si-au spus nimic … erau impreuna si era bine…
Lumea in jurul lor isi schimba anotimpurile pentru ca in sufletele lor incoltea vara.
Povestea nu ne spune asta , dar ei erau tineri … dar nu erau singuri de foarte mult timp…sclipea in sufletele lor semnul unor promisiuni demult prafuite… si dureroase …
Dar atunci , in acea clipa fara cuvinte , ca si cum se regasisera la capat de drum, ca si cum se trezisera din somnul vrajitoarelor… le era cald .. le era bine ….le era perfect rotund.
Cand s-au despartit , el a vrut sa o sarute, iar ea s-a ferit. Putea duce cu ea povara sufletului pe care il lasa in palmele lui, putea duce durerea fiecarui kilometru ce avea sa-i desparta in fiecare zi, dar nu putea sa-i lase amintirea guri calde de care nu-si desprinsese ochii.
N-au dansat niciodata , desi ea isi mai doreste sa pluteasca in bratele lui… n-au privit niciodata zorii impreuna, n-au strabatut lumea cu sete de cunoastere si drag de nou … impreuna…. uneori vorbesc la telefon…deseori ea il viseaza si el o viseaza , dar nu-i spune asta niciodata, pentru ca visele unui barbat nu se spun…. uneori s-au iubit nebuneste….dar nu si-au spus niciodata cat de mult se iubesc… si nu-si vorbesc niciodata despre dor sau durere… nu au colindat niciodata parcuri impreuna si nici oameni de zapada n-au facut, niciodata.
Uneori trec saptamani bune de tacere pana cand unul dintre ei tresare speriat si se regasesc prin telefon.
Uneori isi recunosc chipurile , prin fotografii sau privesc acelasi film , desi nu impreuna…. alteori ea ii scrie scrisori pe care nu le trimite niciodata … si deseori el ii scrie poezii pe care ea nu le vede niciodata …… si povestea curge mai departe …nu stim pana cand, autorul suprem nu precizeaza… „

were is the love? tell me were?

vb atat de iubirea asta cand oamenii se omoara intre ei, cand pe lumea asta e numai violenta, numai rautati, cum printre atatea chestii (mizerii) iubirea rezista? unde e? unde o gasim? o gasim poate in colegi, in unul dintre amicii nostri, poate e pe strada trece pe langa noi si nu ne dam seama..poate e chiar in tipu de m-a oprit ieri pe strada ..sau poate in cine nu ma astept deloc…parca ar fi un fir de nisip (nush daca pot folosi comparatia asta) inghitit de marea uriasa de ura si rautate…poate o sa aflu unde se ascunde dragostea…cine stie poate ma gaseste ea pe mn mai inainte…pana atunci…ma invart si eu in marea asta de mizerii…