in seara asta ….

inainte imi era foarte usor sa scriu despre orice si destul de greu sa le spun oamenilor din jurul meu parerea mea … despre orice subiect de discutie acum lucrurile sau inversat .. vorbesc mai mult si scriu mai putin… parca am uitat placerea aia a mea de a fabula… de a incanta ochiul cititorului…. de a alina suflete si a indulci inimi… vreau sa precizez ca din cele 3 carti pe care le-am inceput pe una sg am dus’o la bun sfarsit aseara…. sunt mandra de mine trebuie sa recunosc :)) … am sa fabulez si in seara asta … macar sa fac ceva bun sa incep saptamana facand ceva util 🙂

<blockquote>” te voi povesti … in seara asta sutelor de oameni , cu dorul inchis in palmele mele prea mici care sa-l incapa…
E vremea sa te scot din ghemele colorate cu care imi torc zilele , e vremea sa te aduc in lumina … si cineva o sa-mi spuna, cineva ma va ajuta sa aflu si eu cat este lumina si cat este noapte in povestea noastra , Si nu-ti voi cere tie asta , asa cum nu ti-am cerut nimic niciodata.
Povestea spune ca el o iubea, nebuneste si neconditionat….si ea venea spre el intodeauna…

Dar voi chiar credeti toate povestile?

Ii desparteau o lume, o stare extrem de civila, oamenii… temerile.. ce sa mai o viata, un timp si aproape 200 de kilometri…. constant, permanent … dureros
dar totusi s-au intalnit cumva,candva , pentru ca asa este povestea, si ei cuminti ca doua papusi si-au asumat rolurile principale.
ochii ei s-au deschis larg , degetele ei au desenat un suflet pe taste si l-au trimis in eter … catre el… rugandu-se , in taina , sa fie recunoscuta… inteleasa. Nu cerea nimic… se mira numai de sufletul lui…
El s-a indragostit irevocabil si a sunat-o doar ca s-o auda. I-a spus atunci povesti despre o sarbatoare, despre sarbatoarea ca a intalnit-o atunci cand avea nevoie mai mult. Ea a cazut sub vraja vocii lui si a stiut de-atunci , de cand el i-a rostit numele prima oara , ca va fi pasare captiva in palmele acelei voci🙂
Glasul lui cald si invaluitor , vocea ei pierduta, de copil speriat…. un dialog de chemari si taceri sonore prin care au inceputsa se cunoasca. Au incercat sa-si atinga sufletele cu vorbe frumoase, chiar s-au atins si-au devenit jumatati imperfecte ale aceluiasu glob….
El a inventat un motiv ca s-o cheme la el .
Ea a inventat un motiv sa mearga la el.
Era Mai si era aproape amiaza cand s-au vazut prima oara. Un amestec de raze si taceri pe care aveau sa-l evoce mereu. Si priviri flamande, si recunoasteri.
In ora aceea a primei intalniri aproape ca nu si-au spus nimic … erau impreuna si era bine…
Lumea in jurul lor isi schimba anotimpurile pentru ca in sufletele lor incoltea vara.
Povestea nu ne spune asta , dar ei erau tineri … dar nu erau singuri de foarte mult timp…sclipea in sufletele lor semnul unor promisiuni demult prafuite… si dureroase …
Dar atunci , in acea clipa fara cuvinte , ca si cum se regasisera la capat de drum, ca si cum se trezisera din somnul vrajitoarelor… le era cald .. le era bine ….le era perfect rotund.
Cand s-au despartit , el a vrut sa o sarute, iar ea s-a ferit. Putea duce cu ea povara sufletului pe care il lasa in palmele lui, putea duce durerea fiecarui kilometru ce avea sa-i desparta in fiecare zi, dar nu putea sa-i lase amintirea guri calde de care nu-si desprinsese ochii.
N-au dansat niciodata , desi ea isi mai doreste sa pluteasca in bratele lui… n-au privit niciodata zorii impreuna, n-au strabatut lumea cu sete de cunoastere si drag de nou … impreuna…. uneori vorbesc la telefon…deseori ea il viseaza si el o viseaza , dar nu-i spune asta niciodata, pentru ca visele unui barbat nu se spun…. uneori s-au iubit nebuneste….dar nu si-au spus niciodata cat de mult se iubesc… si nu-si vorbesc niciodata despre dor sau durere… nu au colindat niciodata parcuri impreuna si nici oameni de zapada n-au facut, niciodata.
Uneori trec saptamani bune de tacere pana cand unul dintre ei tresare speriat si se regasesc prin telefon.
Uneori isi recunosc chipurile , prin fotografii sau privesc acelasi film , desi nu impreuna…. alteori ea ii scrie scrisori pe care nu le trimite niciodata … si deseori el ii scrie poezii pe care ea nu le vede niciodata …… si povestea curge mai departe …nu stim pana cand, autorul suprem nu precizeaza… „

Reclame