E trist….

NU stiu cum sunt unii de iti zic „nu ca eu tin la tine , te apreciez si iti vreau binele” dar fac cu totul altceva , te critica si te supara asa gratis .. ca sa zic asa..
Uneori cred ca n-o sa gasesc niciodata baiatul ala care sa ma cunoasca cu adevarat si sa nu ma judece aspru si uneori degeaba.
Da in mod clar baiatul ala n-o sa vina… n-o sa apara….
DAr cum azi nu am facut mare branza ca na mi-a fost rau si am fost si suparata si trista ….

uff am sa mai aberez un pic….


„Marturisesc sincer ca adesea … daar doar adesea sunt trista, dar arareori nefericita. Oricum fac parte din categoria celor care stiu ca lipsa nefericirii nu echivaleaza cu fericirea si ca mai cumplita decat suferinta din dragoste nu este decat lipsa ei.
E trist cand ni se sugereaza ca viata e ceea ce ni se intampla in timp ce facem planuri.

Pentru mine ieri este trecut, azi este un dar si maine e un bonus.


Desi gandesc, uneori ma aprind …si ma arunc fara nici un regret intr-o poveste de iubire…si atunci traiesc, traiesc fiecare moment cu un alt ritm … mai alert si pare mi-se ca intr-un alt timp decat cel real si de aia zic ca traiesc …, in rest mai flirtez … deci exist.
E trist ca ceea ce noi numim viata nu este adesea decat adancirea in nimicurile cotidiene. In mod bizar asta face ca propria noastra existenta sa para din exterior perfect organizata….desi este exagerat de dependenta de lumea de afara … care cu toate ca nu ne cunoaste toate experientele are un efect major in ceea ce face … zicem sau gandim… comunismul inca exista printre noi asta reiese din modul nostru de a actiona. .
E trist ca fericirea devine inspaimantatoare , ba chiar insuportabila la gandul ca durata ei este minuscula in comparatie cu amintirea ei . Cand amintirea dispare inseamna ca fie ai murit, fie ca poti s-o faci linistit. Cei mai multi mor intre 20 si 30 de ani, dar sunt ingropati dupa 70 de ani.. In acest timp continua sa existe , se casatoresc, fac copii, dar uita sa traiasca.
E trist cum viata poate deveni o tortura zilnica atunci cand iubesti pe cineva care pare mereu sa astepte altceva sau pe altcineva , bine dar asta confirma teoria conform careia iubesti cu atat mai puternic atunci cand dragostea nu-ti este impartasita, sau cum spun unii iubesti cu atat mai disperat atunci cand iubirea este imposibila. Paradoxal, cand unul iubeste prea mult, celalat primeste prea putin.
Bine eu n-am inteles niciodata cuplurile in care balanta nu este cat de cat egala, poate din cauza ca eu nu am iubit pe cineva la modul wow si n-am sacrificat nimic asa important pt nimeni …. bine si n-am facut nici compromisuri… si nici n-as face….cel putin nu acum…
Dar totusi e trist ca exista o atat de mare diferenta intre a face sex si a face dragoste si la fel de trist si faptul ca adulterul devine uneori o simpla compensatie la lipsa de tandrete, ramanand in acest caz o banala declaratie de dragoste conjugala.
E trist ca distanta dintre a te indragosti si a iubi coincide cu amploareA VANITATII EULUI FIECARUIA si ca , odata indragostit, nu poti ramane perpetuu in acesta stare.
E trist ca la sfarsitul drumului comun, in loc de „au trait fericiti pana la adanci batraneti” se potriveste mai bine „au trait doar casatoriti si nefericiti…. pana la primul divort” , sau ca cererea de separare este mai pasionala decat cea in casatorie (;)))
E trist cand esti nevoita sa refuzi inima cuiva

care nu vrea decat o bucata din sufletul tau…din grija ta , din viata ta daca se poate in portie mare .. totul asezonat cu nopti de pasiune si lenjerie cat mai pasionala , dar e si mai trist sa constati ca tocmai atunci sufletul tau apartine altcuiva (care nici macar n-are nevoie de el).


Bine pe mine personal ma doare undeva de parerea celorlalti, dar cand te dai trista e mai rau decat a iesi voluntar pe piata. Intotdeauna de undeva si un baiat care va dori sa te inveseleasca intai cu blandete si cu entuziasm, apoi cu forta si insistenta posesiva.

Of! Daca as fi avut de ales mi-as fi dorit sa nu fiu femeie….


E trist ca am atins asa un nivel de experienta la o varsta destul de mica…, incat pot spune ca nimic nu ma mai surprinde… dar si mai trist este ca cei care ar trebui sa ne initieze in arta de a trai (parinti, profesori) ne invata de fapt cum sa ne distrugem viata : angajeaza-te, fa-ti o cariera, casatoreste-te, fa-ti casa, castiga bani… Toate astea sunt doar multiple feluri de a muri. Cat de putini sunt cei care iti spun : viseaza, nu te teme, fii sincer cu tine, revolta-te ….FII LIBER
Sunt trista ca m-am razvratit prea tarziu..(din prostie, naivitate si indolenta) si nu mai stiu cat din neincrederea in oameni se numeste, de fapt, frica de oameni.
Sunt trista pentru ca oricat de mult am iubit , reciprocitatea nu a fost pe masura. Dar cel mai dezolant lucru este sa astepti pe cineva care nu vine.... atunci cand esti singur , ai timp sa te gandesti … ceea ce te face si mai trist, dar cand ai tupeu, poti apela la relatii ocazionale, cochetand cu ideea ca acestea aduc linistea in locul fericirii….. dar .. exista un dar ... daca vrei sa-ti fie bine cu adevarat , ramai singur si mai ales evita locurile publice (pub-uri, restaurante) , intrucat toate mesele vor fi ocupate de cupluri giugiulindu-se… ba mai mult, daca sunt acceptate animale de companie , si acestea vor fi perechi:)).
Sunt trista

pentru ca am demisionat temporar defapt nu chiar temporar din viata cuiva doar pentru a-l astepta sa oboseasca…

Sunt trista pentru ca amintirile cele mai frumoase sunt si cele mai dureroase, ca si complimentele de genu : ” esti frumoasA , desteapta si mai ales cuminte … orice baiat si-ar dori o fata ca tine langa el….”

Oricum , iti multumesc tie, cel care ai stat cu chirie in inima mea…. pentru ca mi-ai amintit ce tipa grozava sunt!


Sunt trista ca telefonul meu numai suna si e intuneric si pustiu fara cineva care sa faca lumina….
Sunt trista pentru ca nu stiu daca ma mai simti…. ma mai auzi? De undeva, din praful stelelor … o voce razbate singhera..:” Cand nu mai ai nici vise

Si nu stii cum sa te ridici
Tine minte, sfarsitul nu’i aici..
Nu-i aici , nu …nu’i aici…

Reclame