Viata unui om care nu are bani

     Viata unui om care nu are bani nu este deloc plictisitoare dar e tare amara, e o lupta spre supravietuire, e compusa din momente scurte de fericire, stres, boala, necaz dupa necaz si nu se lasa batut, nu prea isi face visuri mici ci unul mare in care isi pune toate sperantele si bineinteles toata puterea pe care o poate avea si desi puterea asta se consuma pe zi ce trece tot are forta sa deschida ochii in fiecare zi si sa lupte pt visul lui acela ca macar o data sa nu mai duca grija zilei de maine.

 Omul care nu are bani nu este sarac este mai bogat decat cei care au bani dar singurul lui defect este ca nu are bani, nu se poate duce in mall sa-si ia haine , nu poate calatorii in alta tara de placere (doar pentru a muncii), nu-si poate permite o educatie si daca totusi reuseste sa aiba o educatie alearga mai mult si munceste mai mult ca sa o obtina si nu isi poate dezvolta inteligenta cum ar trebui si totusi nu este rau si poate spune povesti frumoase si inca rade si viseaza in intr-o zi va fii fericit.

   Omul care nu are bani are prieteni, cu sigurata acestia sunt la fel ca el , si aici ma refer la conditia financiara, imi dau seama ca nu ar avea cum sa aiba prieteni cu bani , acestia nu i-ar intelege conditia si l-ar face sa se simte inferior .

Am scris despre acest subiect pentru ca imi aduc aminte uneori de o intrebare „Banii inseamna totul?”, nu !  doar ca inseamna ceva pentru cel care nu ii are  si altceva pentru cel care ii are.

Cel care nu ii are isi doreste sa-i  aiba pentru ca asa isi poate plati tratamentul la doctor, intretinerea, rata la banca , mancarea, transportul , educatia copiilor si multe alte lucruri iar pentru cel care ii are in sporeste dorinta de a avea mai multi .

Si acum spune-mi tu ca nu inseamna nimic , sau arunca replica Cand vei avea munca, si bani .. Cauta-ma… Poate ne vedem la o cafea„.

Stii uneori stau si ma intreb oare oamenii arunca replici urate pentru ca sunt neputinciosi in ai ajuta pe cei care au nevoie ( si cand zic au nevoie ma refer la o vorba buna,o incurajare, o intelegere vis a vis de problemele cu care se confrunta ) sau pentru ca sunt incapabili de a intelege situatia in care se afla persoana cu care discuta?

Oricare ar fi raspunsul nu cred ca exista persoana in masura sa judece alta persoana , indiferent daca o cunosti bine sau nu o cunosti deloc , pentru ca fiecare om care se confrunta cu o problema fie ea si foarte mica ( din punctul tau de vedere) traieste un zbucium, o agonie sau pur si simplu alearga neintrerupt sa rezolve ceva si nu e dreptul nimanui sa judece acea persoana, poate ca a obosit sa nu reuseasca ceea ce isi propune , poate are visuri prea mari pentru un corp prea mic pentru ale i le sustine, poate e dezamagit/a si are nevoie de timp sa se puna pe picioare , poate nu vede alb in negru sau lumina in intuneric , nu e dreptul tau de a fi rau sau de a arunca cu vorbe urate, poate nici nu e nevoie sa-i spui nimic nici macar „O sa fie bine” / „Vei gasi o solutie tu intotdeauna gasesti”.

Se intampla de foarte multe ori dupa o lunga calatorie sa simti ca ai obosit si sa vrei sa te odihnesti , ca la maraton , alergi atat de mult  incat picioarele iti sunt amortite dar continua sa alerge, mainile ti se misca singure, privirea iti e inainte , si cand a luat sfarsit inca ai impresia ca alergi , incat ai nevoie de mult timp de odihna ca sa poti merge cum trebuie , sa simti ca tot corpul tau e la locul lui , ca ochii tai  vad de jur in prejur cu doar in fata.

Asa se intampla si atunci cand muncesti foarte mult sa obtii un lucru , lucrul care crezi tu ca te ajuta sa progresezi , cheia spre succes cum o mai numesc unii, si pui tot ce ai tu mai bun sa iei cheia aia care te va ajuta sa ai tot ceea ce iti doresti / iti lipseste, e rezolvarea tuturor problemelor tale si cand insfarsit ai luat cheia iti dai seama ca nu deschide nimic din ce te asteptai tu , dezamagire asta e tot ceea ce simti , atata munca , atatea nopti nedormite, atata alergatura ca sa ajungi tot in acelasi loc de la care ai plecat , adica zero .Cum iti revii din asta ? CUm o iei de la capat? Esti la fel de sarac ca la inceput doar ca dupa 4 ani ai o foaie , ce sa faci cu ea? nu se uita nimeni la tine doar ca ai o foaie?  Iti aduci aminte de toate petrecerile la care ai lipsit , de toti oamenii pe care i-ai dezamagit neajungand la intalniri , la cate ai renuntat , cate putei sa traiesti in aia  4 ani in care ai invatat, ai muncit si iar ai invatat , cate nopti ai stat cu lumina aprinsa pana pe la 3 sau 4 cititnd cursuri si tot felul de scheme ca sa ajungi pana la examenul final sa-l iei si sa fii exact ca atunci cand ai intrat.

Asta e sistemul care ne ajuta pe noi tinerii sa ne pierdem speranta in invatamantul superior , sa ne faca sa invatam o meserie si sa fim sclavii unor investitori straini care vin si deschid aici rahaturi si care au nevoie de oameni limitati care sa-i stearga la fund pentru un salariu de kkt. De aici si povestioara de mai sus a omului care nu are bani si al tinerilor care vor merge la razboi pentru o TARA cufundata in mocirla.

Reclame

… rutina … nimic mai mult

….rutina , nimic mai mult... asta e cauza pentru care nu am mai scris de ceva vreme… oricum nu sunt un om constant , aici ma refer la parte cu postatul de povesti , impresii etc…
Sincer mi-e frica de rutina … sa te trezesti la 5 dimineata , sa te pregatesti sa mergi la munca…sa astepti troleul vre’o 5 minute cand nici macar nu ti-ai baut cafeaua dar ai mancat totusi vestitul iaurt de dimineata si sandwich-ul pe care abea l-ai scos de la sandwichmaker si nu a apucat sa se raceasca… ca mai apoi sa ajungi la statia de autobuz si sa-l astepti vre’o 10 min , sa-ti deschida una un mos frustrat si foarte ursuz …. si apoi sa faci un drum de o ora pana la mangalia….sa vezi pe geamul autobuzului marea frumoasa si libera si sa vrei sa te arunci in valuri … sa vezi terasele si hotelurile minunate cu vedere la plaja si sa-ti doresti sa te cazezi in ele si sa stai acolo o vara in loc sa pleci la munca…sa-ti inchizi ochii pentru o ora si sa fii in paradis fara a te simti prost ca pe ceilalti i-ai lasat acasa !
Dar totul se naruie cand ajungi la destinatie…sa treci de poarta si sa faci un drum pana la birou… acolo unde stai la un pc….si cam atat….si sincer sa astepti pauzele , sa-ti doresti sa vina mai repede… sa te uiti in jur si sa vezi cum toata lumea munceste si sa nu sti efectiv de ce anume sa te apuci … la 12:00 sa mananci minunatul sandwich si sa bei o cana cu apa … si sa continui in a face nimic… si nu e rau … nu ma plang doar ca na sunt inca la inceput … invat , invat si iar invat … dar continuam … astepti sa pleci acasa iar cand insfarsit se face 17:00 ai pornit spre poarta , spre acelasi sofer moracanos , care oricum e acrit de tot si nu-si schimba fata nici de sarbatori , acelasi drum doar ca soarele apune si nu rasare … aceiasi oameni doar ca numai miros a parfum… bine nu ai sesizat daca dimineata miroseau a colonie… oricum majoritatea sunt barbati… needucati si misogini care se uita la tine ca la o bucata de carne si nimic mai mult…mai explicit ca la o papusa de plastic care nu face altceva decat sa se miste de colo colo incapabila sa gandeasca sau sa poarte o conversatie inteligenta…. in other case…ajungi acasa unde te asteapta o casa vraiste , hainele de spalat si calcat , florile sa le uzi , si cratitele sa faci mancare… si la final stai si de gandesti….ca nu pentru asta te-ai pregatit 23 de ani , ca nu la asta sperai cand te-ai inscris la facultate … si da rutina te deprima….te gandesti ca peste 3 ani ai sa te mariti si ai sa ai copii , ca viata ta va fi mai mizerabila decat acum…ca ai sa-ti duci copiii la scoala , ca ai sa gatesti , ai sa faci curat, ai sa calci rufe si ai sa le speli pe cele murdare, iti vei vedea prietenii odata pe an si atunci de sarbatori…si parca nu esti pregatita pentru o asemenea viata….no sens…

hmmm….asta a fost o cugetare a mea in urma cu cateva zile…. nu stiu cati dintre voi sunteti pregatiti de viata asta de dupa universitate… acum ca mai am un an de facultate incep sa-mi fac ganduri…si sincer prefer sa-mi bat capu la facultate , sa muncesc cu jumatate de norma, sa ies cu prietenii la suc , sa pierd timpul la laptop , prin cinematografe si pub-uri , sa alerg de colo colo , sa lucrez la hostess si sa rad mereu … sa renunt la toate astea pentru un job cu norma intreaga si doar atat parca nu as vrea…si na stiu asta se va intamplat odata si odata dar vreau sa fie cat mai tarziu….

Observ ca oamenii sunt sistematici deoarece nu isi doresc rutina dar automat cand incep munca incep si rutina…. asta pentru ca fara sa-ti dai seama incepi sa iti faci un program , un sistem dupa care operezi in fiecare zi de munca… iar weekendurile sunt legate tot de munca , haine curate calcate , mancare, plimbare , o iesire apoi odihna ca de luni o iei de la capat!