Viaţa ca un drog!

Hmmm…. Viaţa mea e ca un drog … da trăiesc viaţa ca o drogată…dar eu în loc de heroină îmi injectez speranţe, iubire,uneori nefericire alteori bucurie…îmi încep ziua cu o doză foarte mică de optimism care mă face după 3 sau 4 ore să doresc o altă doză iar bucuria o împart în doze foarte mici pentru ocazii sau momente criză,pe la 14:00 cred că mai vreau o doză dar de data asta nu e optimism căci atunci când îmi injectez optimism rămân după efectul dozei cu o amărăciune, deci la 14:00 dozele variază :nostalgie, melancolie, uneori tristeţe …şi de cele mai multe ori singurătate iar dozele de iubire…uff…de ele am cea mai mare nevoie şi mi le injectez cam întotdeauna iar câteodată îmi injectez şi câte o supradoză….uff…supradozele…..şi ele variază….: iubire,vise, melancolie,nefericire, singurătate şi speranţe…Iar seara înainte de somn pe fuga îmi injectez o doză de vise şi alta de speranţe….dorm şi dimineaţa ..ca o dependentă o i-au de la capăt. Sunt zile în care nu-mi pot injecta nimic şi atunci nu pot consuma….nu pot decât să stau….şi plâng..şi simt cum fiecare muşchi mă doare…aud cum îmi scrâşnesc dinţii..şi ochii parcă îmi ies de la locul lor…pereţii se apropie..lumina e mai mică…şi de starea asta de sevraj mi-e cel mai frică……aşa că îmi continui dependenţa….