Teorii….exprimentale….

In singuratatea acuta in care ma invart zi de zi…. am realizat ca defapt starea in sine nu e o stare chiar asa de agonie totala … nu in mare parte…ci intr-o oare care jumatate de parte…. cealalta jumatate este liniste… pace .. si multa multa libertate… nici un fel de stres decat cel cotidian sau cum spun eu cel din sfera profesionala ……dar parca nush m-am gandit zilele astea ca poate nu-mi place atata libertate … poate ar trebuii sa incerc sa mai renunt la toata libertatea asta … doar ca uneori cand gasesc o persoana care sa-mi atraga atentia intr-un fel mai altfel decat ceilalti , lucru ce se intampla foarte rar de altfel …, parca ma sperie gandul de a sta in viata acelei persoane mai mult decat trebuie…. mai mult decat natura , destinul mi-ar permite … mi-e frica … ca poate nu o sa vreau sa mai las persoana respectiva sa mai plece… si e aiurea e ca si cum toata munca mea de a devenii independenta a fost in zadar…. si ajung ca toti dependentii de iubire pe care ii cunosc si pe care ii compatimesc….!
Nu zic ca nu mi-ar placea asa nush sa ma plimb cu cineva de mana …. sa numar miliarde de stele seara cu super tipul pe care l-am zarit acum 2 zile prin curtea facultatii …sau ca nu mi-ar placea sa primesc o invitatie la film sau na sa am un date cu un coleg care mi-a tras atentia … asta ipotetic vorbind…. .. nu sunt absurda .. chiar imi plac chestiile astea… sa stii ca ai la cine merge cand iti vine sa plangi sau cand ai chef sa razi pana numai poti…sau asa sa ai in viata ta o persoana speciala care sa te faca sa te simti speciala …partea asta o ador .. e perioada aia cand te cunosti cu cineva… cand e la inceput.. cand totul se numeste prietenie si nu te obliga la nimic.... e dupa partea asta … e cam complicat... atata de complicat incat iti da fiori pe sira spinarii.. si te face sa devi confuza… si sa te gandesti ca … naa… nu vrei sa te complici… si ca e mai bine sa continuati ca super prieteni desi tu in sine ta noaptea inainte sa adormi te gandesti…„Oare cum ar fi daca…” , dar el deja dupa ce tu i-ai zis ..„no way” or ” just friends” .. se consoleaza sau nu… renunta sau mai lupta… aici e partea definitorie…. iar daca renunta…atunci asta e… nu a fost sa fie…faptul este consumat…si bineinteles ca dupa faza asta te razgandesti si ai vrea sa incerci, degeaba....!
Dragilor ca sa ajung si la explicatia titlului acestui post….tot ceea ce am scris mai sus este strict demonstrat .. m-am folosit gen cobai, iar senzatia e un pic aiurea….dar se poate trece peste…factorii din jurul nostru ne fac defapt ne forteaza sa numai visam … desi eu sunt adepta a viselor.. chiar si imposbile…pentru ca ne mentin sperantele in viata … chiar si in cele mai rele situatii…ca teorie…

:„In viata trebuie sa te mai lasi si purtat de val… pentru ca uneori e imposibil sa lupti cu unii curenti…”….

Reclame

poveste..(continuare)

„Au trecut zilele..am fost la inmormantare……cea mai urata inmormantare ..am smtit cavoul rece…fatza lui alba ..prea rece…cu el s-au ingropat si zilele mele fericite si copilaria mea toata…si frumusetea mea..si dorintele mele ..vise tot…pamantul era negru..si sufletul meu..am simtit cum el i-a tot …si el..nu zambea…nu zicea nimic..era un mort frumos ..un mire alb ..tacut..ce ma durea era faptul ca nu-i vedeam ochii sticlosi…si …de atunci am inceput sa iubesc negrul..am uitat sa ma rog..sa iubesc zilele calduroase…tot ce iubeam o data era trecut uitarii…pierdusem sirul lacrimilor..nici ele nu mi-l aduceau inapoi….mergeam prin parc de una sg….apoi nush…parca am uitat totul….m-am trezit intr-un pat de spital….nu realizam ce se intamplase….am privit camera de spital … m-am privit pe mine…aveam mainile bandajate…mai tarziu am realizat ca imi taiasem venele…dorinta de sinucidere zburase…nu-mi aduceam aminte mai nimic…nimeni nu-mi povestea nimic…am ajuns acasa ..camera nu-mi fusese niciodata mai straina…printre lucrurile de aruncat am gasit o poza cu mine si Octav….noaptea …visam frumos.si nu intelegeam cum de el nu vine sa ma vada…..asta pana intr-o seara cand mi-am amintit moartea lui…si dorinta mea de sinucidere….mi-am amintit cum mi-am taiat venele …simteam cum acel cutit imi strapunge mana…cum sangele mi se scurgea …parca totul se ducea……si ceatza din parcul acela….cum privirea mi se inchidea……si el se ducea..tot mai departe…tot mai departe de mine…
Am inceput sa merg iar la liceu… nu mai eram asa interesata de invatat…mergeam doar asa ca sa treaca timpul..si tot mi se parea ca trece greu …ascultam muzica mai mereu la mp3..mi se facea dor de el…incercam sa iau somnifere sa dorm mult sa-l pot visa mai mult…imi constuisem o lumea a mea …o lume in care el traia …si ma iubea..o lume in care ne plimbam tinandu-ne de mana…o lume in care ma imbratisa..ajunsesem sa urasc lumea reala..uram tot ce era vesel ..iubeam intunericul..negrul…. ploaia… nu ma ingrijeam… imi abandonasem prietenii…nu mai veneam la intrunirile noastre…niciodata nu-mi dadeam draperiile de la geam…mi se uscasera si florile in ghiveci….traiam dar defapt eram ca si moarta…..
Au mai trecut zile….luni ..nici numai stiu…agonizam…simteam mila celor din jur..auzeam prin liceu…..” Uita-te la ea ..ce fata buna a fost , ce-a ajuns sa fie..”….dar nu-mi pasa…vroaim sa traiesc asa…asta pana intr-o zi cand m-am intalnit cu Radu (prieten comun de-al meu si de-a lu Octav) nu ma vazuse demult..deabea aflase de moartea lui Octav…mi-a spus ca ii pare rau…ca nu-si poate imagina cum in inima unui om poate incapea atata iubire…si atunci parca am realizat ca s-a dus…si ca trebuie sa-l uit….ca el ma va iubii mereu..si ca orice as face el oricum are un loc in inima mea…
Sa-l uit …hm..am inceput sa strang de prin camera tot ce imi aducea aminte de el…sa-mi schimb muzica…n-am renuntat la negru…nici la lumea mea creata pt el….eram mai atenta la liceu….inca nu vb cu nimeni..in ore eram atenta..in pauze ma cufundam in muzica…devenisem o rocker’itza…….incepusem sa-mi pun cercei in buza..spanceana….sa ma dau cu negru pe la ochi…sa ma vopsesc in cap….eram de nerecunoscut….mama era socata..tata nu vb cu mine…toti asteptau sa-mi revin…dar de unde ..mergeam din ce in ce mai rau…avem niste prieteni cam la fel ca mine..poate chiar mai ciudati…(cred ca intr-un bar rau famat ii intalnisem)…ajungeam tarziu acasa incepusem sa fumez..eu cea care ura fumul de tigara.. acuma parca il veneram..ma uitam fascinata la el..incercam sa scot cat mai mult fum din tigara…si fumam mult…alcoolul pe care in detestam devenise cel mai bun prieten..chiar de nedespartit…sa numai zic ca eram dependenta de cafea…….

Am trait asa luni bune….nici numai stiu cate….nu simteam remuscari….asta pana cand mi-am creat o noua lume…o lume in care ma afundam mai mult….si anume lumea drogurilor…..aia era o lume perfecta…ce senzatii stupide….dansam cat vroiam..totul era distorsionat…imaginea lui aproape disparuse ….drogurile ma faceau sa uit si de mine…le veneram ….nu spun ca ma apucasem de furat….nu mai stiu cati eram in gasca aia….dar stiu ca furam chestii din magazine si le vindeam la pret mai mic ca sa ne cumparam doze …am fumat marijuana…..aveam o senzatie de intuneric placut.. . de zbenguiala..dansam prin club…prin fumul care alta data mi se parea extrem de inecacios si pe care acum il adoram nespus de tare…si zgomotul….era asurzitor si drogurile il amplificau si mai mult,ma distra starea de drogata…ma amuza tot..radeam necontrolata…..dimineatza o pastila verde…..pe la 12 ceva injectat…simteam cum serul ala se imprastia prin sangele meu…era o stare de sete inainte de doza…nu prea ma controlam..radeam..ma trezeam apoi si mai luam o pastila albastra….seara nu prea imi injectam nimic ca ajungeam acasa si nu vroiam sa dau de banuit…din cand in cand mai luam o pastila rosie…. aia era mai tare ca restu….incepusem sa umblu cu un baiat mi se parea ca el ma iubea ….dar fara sa-mi dau seama ma folosea….el vroia sa-i caut cat mai multi consumatori de droguri….ca sa castige bani…fuma doar iarba ..din cand in cand…eu…imi vine sa rad ..nu eram de cat o drogata…urata..slaba….nu s-ar fi uitat nici un baiat bun la mine…..nici oglinda nu ma mintea..dar eu in mintea mea nu ma vedeam asa jalnica…eram patetica cersind pt o doza…implorand…..
Imi amintesc si acum starea aia de drog dar nu mi-e dor de ea….deloc….am inceput sa dau la liceu droguri….dar cum relatia mea cu traficantul ala nu era una dintre diler si consumator aveam mereu droguri in plus…si mai dadeam si la ceilalti mai incepatori……
Ce stupita era bucuria mea….traiam o fericire falsa….intr-o lumea falsa creata de droguri….cu greu am iesit din lumea asta falsa…. ajunsesem sa-mi injectez din ce in ce mai mult….nu prea mai dadeam pe acasa…ma ascundeam in scari de bloc….veneam acasa doar sa fur cate ceva….si sa-mi incarc mp3-ul..si asta pana cand ai mei au schimbat incuietorile……dar de atunci nu a trecut mult si am facut o criza de supradoza….si ai mei m-au dus la o clinica de dezintoxicare….

La dezintoxicare..cea mai urata perioada…am urat starea de sevraj…defapt cand m-am decis sa ma las de starea asta imi era frica….nevoia era groaznica….ma rugam sa-mi dea cineva macar o doza sa-mi potolesc nevoia….imi muscam mainile….degetele…simteam cum ochii imi ies din orbite….cum venele mi se umfla….peretii parca veneau peste mine….ieseam in curte si el ma cauta …..ma cauta sa-mi mai dea ceva…intr-una din zile a venit si mi-a adus o seringa….dar aveam mainile asa vinete ca nu-mi mai gaseam vena….asa ca acea seringa si-a facut-o altcineva de la centru de acolo….tigari…primeam tigari mai mereu hashish….marijuana….incepusem sa cad iar….pana n-a mai venit si am inceput sa vad viata altfel….venise un un stagiar la psihologie…eu eram ce-a mai problematica pacienta…a inceput sa-mi vorbeasca despre viata..despre cat de frumoase sunt culorile…..si am inceput treptat treptat sa-mi revin….am inceput sa citesc….sa renunt la creionul negru….la muzica rock…la cercei….la vopsea…asistenta de acolo m-a ajutat sa revin la culoarea parului natural…redeveneam copilul de alta data….dezgropam tot….mi-am adus aminte de el….si l-am iubit mai mult….si mi-am dat seama ca el mi-a oferit un ragaz de viata si eu in loc sa ma bucur si sa traiesc frumos m-am afundat in desertaciune….
Am mers la el la mormant si i-am multumit pt tot….mi-am recapatat prietenii..si parinti si toata viata mea dinainte ….desi nu am putut sterge nimic din sufletul meu…si chiar daca ranile s-au transformat in cicatricii…n-am sa uit acea fila din cartea vietii mele care m-a invatat sa apreciez viata mea…si sa nu o innegresc cu lucruri si gesturi injositoare…
Dupa toata povestea mea…am reusit sa iubesc din nou….desi pe Octav niciodata nu l-am dat afara din inima mea..el are locul lui….”
cam atat din poveste…o sa apas pe „publica” si am sa vb cu verisoara mea…ca si asa la 22 54 am tren spre C-ta…am sa mai scriu si impresiile din vacanta mea de 5 zile..dar deabea maine cand am sa fiu acasa..